Din alta lume

Dezbinare

Capitol needitat:

Selyna povesteste

- Au! Du-te dracu' Aaron! Esti un idiot!

Vocea lui Nick spulbera linistea tensionata dintre noi. De aproape 2 ore ne plimbam prin padure, incordati si atenti la fiecare zgomot. Imediat ce-am trecut granita invizibila dintre locul atacului si copaci ne-am asteptat ca din senin sa sara ceva pe noi. Ei bine nu s-a intamplat asta. Pe langa faptul ca suntem mai irascibili nu am reusit mare lucru.

- Ce? Dar n-am facut-o intentionat. De unde era sa stiu ca nu esti capabil sa prinzi o creanga si ca te va lovi peste fata? Din cate imi aduc aminte nu pot prezice viitorul.

- Deci pana la urma tot eu sunt vinovatul? intreaba Nick.

- Mi-a scapat, bine? Ma acuzi de fiecare data cand ti se intampla cate ceva, ar trebui sa accepti ca nu la mine e greseala. Dumnezeule! Cat urasc ca-mi esti fra...

- Opriti-va! strig catre ei, dar e prea tarziu. Raul a fost facut, stiu foarte bine ca unele cuvinte pot sa doara mai mult decat o rana.

Imi inchid ochii pentru a nu-i vedea expresia lui Nick. Oftez si-i fac semn lui Ashley sa se ocupe de cei doi, apoi imi indrept atentia asupra lui Mike si a blondinei. Spre surprinderea mea, Emily ma priveste cu o ura de nedescris. Iar brunetul sta nepasator urmarindu-ne.

- Ce naiba aveti? ii intreb.

- Pfff! Dupa ce ca ne-ai bagat in rahatul de acum tot de noi vorbesti? pufneste Emily.

Raman impietrita. Da, cu siguranta de la mine a pornit intrega situatie, insa nu le-am cerut niciodata sa ma urmeze.

- Crezi ca vei reusi sa-mi iei sufletul pereche? Va trebui sa treci mai intai de mine ca sa reusesti. Tu si cu acel vampir, bestia aia fara inima, meritati sa ardeti in Iad!

Inima imi tresare, iar corpul imi este cuprins de furie. In mod inconstient imi ridic mana spre ea si-mi strang degetele intr-un pumn. Intreg corpul imi e acoperit de intuneric, cateva tentacule desprinzandu-se si strangandu-se intr-un ghem. Acesta incepe sa se miste si sa creasca, schimbandu-si forma, pana cand, in fata mi se inalta semeata o silieta masculina. Nu are chip, doar niste puncte rosii in loc de ochi, iar degetele i se termina cu gheare lungi si infricosatoare. Desi format numai din intuneric, se arunca asupra blondei, tintuind-o de un copac. O mana este infasurata in jurul gatului, iar cealalta este ridicata si indreptata cu ghearele spre pieptul ei.

Nu! Vreau sa se opreasca, insa raman in aceeasi pozitie ordonandu-i monstrului sa-si continue treaba. Ceilalti tipa si se arunca sa ma opreasca, doar ca sunt impiedicati de o a doua silueta intunecata formata tot de mine.

Doua strigate infernale ne opresc pe toti. Unul ii apartine creatiei mele si celalalt blondinei. Aceasta cade plina de sange dupa ce este eliberata, chinuindu-se sa respire.

Mike fuge la ea, zdruncinand-o. Ceilalti il urmeaza.

Raman pe loc, urmarindu-i cu privirea. Simt vag cum cele doua creaturi se aseaza langa mine, dar nu pot decat sa aud suspinele ingerilor.

Ar fi trebuit sa ma simt vinovata... nu o fac. Ma simt bine, triumfatoare si puternica. Scopul padurii a fost acela de a ne dezbina. A reusit mai mult de atat, mi-a redat identitatea. Nu-mi amintesc trecutul, dar mi-am aflat locul.

Sunt o stapana, o manuitoare a intunericului. Ma pot folosi de intreaga lui putere fara ca macar sa platesc vreun pret.

Coltul guri mi se ridica intr-un zambet crud, apoi ma intorc urmata de noii mei insotitori, lasand in urma disperare si tristete. Acum nu mai e loc de sentimente si mila, razboiul a inceput...