Prima intalnire

4.7K 297 6
                                    

                        ^*^ Capitol needitat^*^

                Selyna povesteste:

" Nu! Nu! Opreste-te! Nu mai suport... Te rog... "

-Sel! Trezeste-te! E doar un cosmar!

Un glas ingrijorat se aude in apropierea mea. O mana calda imi atinge obrajul usor, pe cand alta imi misca umarul. De-abia acum imi dau seama ca plang. Sterg lacrimile cu miscari dezordonate si rapide. Ma ridic si-mi sprijin spatele de perna. Inca nu m-am uitat la persoana de langa mine, sunt prea speriata; imagini cu cei care m-au crescut, protejat si iubit neconditionat apar ca o avalansa, nu pot uita chipurile lor inspaimantate, insangerate si socate. Unul cate unul, sunt ucisi fara mila, incet si dureros, desi ei implora ca atacatorul lor sa se opreasca. Eu sunt doar un spectator, ii privesc doar, nu reactionez, nu incerc sa-i salvez. Ma uit la mainile si la hainele pe care le port. Ma ingrozesc, stau in mijlocul unei balti de sange. Tin in pumn ceva cald, din care se scurge lichidul rosu, desfac incet palma.... o... o... o inima.... Inima mamei mele adoptive, careia, doar acum ii observ corpul neinsufletit la picioarele mele. Ma prabusesc langa ea privind in gol, in cele din urma aparandu-mi un ranjet lipsit de umanitate, atat de crud, de rece si inspaimantator...

-Hei! Esti bine? tipa cineva de langa mine, scotandu-ma din transa creata de amintirea visului. Trec mana prin parul cazut pe fata. Deschid ochii incet, intalnind chipul atat de cunoscut al lui... Mike?!

Ce cauta el aici? Dintre toate persoanele, numai el putea sa apara in camera mea, in cel mai umilitor moment?

-Ce cauti aici? intreb ascunzandu-mi orice fel de emotie care ar putea sa-mi tradeze starea de spirit.

Ridica sprancenele curios, apoi pufneste dandu-si ochii peste cap. Ii arunc o incruntatura.

-Ai grija cum vorbesti, cred ca nu vrei sa afle careva cum te-am gasit, banuiesc ca nu vrei ca reputatia pe care ti-ai facut-o in fata prietenilor mei sa se duca dracu' in doar cateva secunde.

Imi reprim dorinta de-al omora si incep sa rad fortat. 

-Da-i drumul, spune-le! Dar nu uita, pot sa-mi dovedesc cruzimea cat ai clipi si sunt sigura ca Emily ar fi foarte incantata sa ma ajute...

Expresia i se transforma in una socata, oftand resemnat. Nu-i convine, doar ca n-are ce face, e constient ca nu glumesc si chiar n-o fac, vorbesc foarte sincer, chiar as putea sa o ranesc pe blonda.

-Ai de gand sa-mi zici de ce esti aici?_ intreb pentru a doua oara.

-Am gasit pe cineva in apropierea casei, mi s-a parut suspicios, eram impreuna cu Nick, am reusit sa-l capturam, ceilalti te astepta jos. Poate stii cine este...

-Ok, sa mergem...

Ne ridicam amandoi din pat, imi aranjez putin hainele care sunt cam sifonate, urmandu-l pe brunet. Ajungem in livingul spatios:

-Justin! tip vazandu-mi cel mai bun prieten inlantuit.

Alerg spre el, smulgand lanturile din argint. Pielea unde argintul l-a atins are arsuri grave. Imi asez palma pe pieptul sau. Bataile inimii sunt destul de slabe si, desi hotarasem sa nu dezvalui nimanui puterile mele, nu am de ales, nu vreau sa-l pierd. Ma concentrez pe energia lui vitala, lasand o mica '' patura'' intunecata sa-l acopere. Odata cu disparitia acesteia, Justin are ranile vindecate. Respiratia ii devine mai rapida, nu mai are mult, se va trezi. Ma asez langa el pe podea si-l mangai pe cap. 

Ochii i se deschid. Oftand usurata ii ignor pe ingeri, nepasandu-mi ce parere au  de modul in care l-am vindecat. Ma arunc in bratele lui, strangandu-l cu putere.

-Nici nu stii cat de ingrijorati am fost... sopteste. -Am...am crezut ca ai patit ceva...

-Ssst! Haide, ai nevoie de odihna!

-Nu, nu avem timp, se impotriveste incercand sa se ridice.

Il las sa se sprijine de mine. Observa confuzia din jurul meu si incepe sa-mi povesteasca de Aiden, care doreste sa-si uneasca fortele cu vampirii pentru a lupta impotriva vanatorilor de suflete. Imi zice de fratele meu, Derek, de faptul ca a fost atacat si ca legatura cu lupul sau este foarte slaba. Ascult tot ce spune, neintrerupandu-l.

 La final sunt deja pregatita de plecare, fratiorul meu are nevoie de mine...

Plecam in scurt timp, lasandu-i pe Ashley si pe ceilalti, ei vor veni peste 2 zile.

Nerabdarea ma cuprinde cand vad casa impunatoare a regelui vampirilor. Pufnesc dispretuitor, nu pot suporta aceste sugative.

Ii simt prezenta si o iau la fuga. Justin ma urmeaza si el. Ajuns in fata unei usi masive, este aici... trebuie sa ma asigur ca e bine...

Trag aer in piep si intru in camera. Langa patul imens, pe un scaun, Mark il supravegheza. Se ridica alarmat de zgomotul pe care l-am facut. Clipeste surprins:

-Selyna!... Nu trebuie sa fii aici... pleaca inainte sa...

Se opreste. Devine din ce in ce mai palid, uitandu-se in spatele meu. Ma intorc incet, stomacul mi se strange intr-un ghem dureros, ma simt... emotionata! Totusi, nu dureaza mult, durerea din piep ma lasa fara aer, privesc spre locul dureros si vad o mana strapungandu-mi-l. Ultimul lucru pe care apuc sa-l mai vad sunt doi ochi caprui, destul de socati; apoi ma las inghitita de intunericul hotarat sa ma tortureze aratandu-mi la nesfarsit visul pe care l-am avut inainte sa ma trezeasca Mike....

_____________________________

Iata un nou capitol, sper sa va placa si imi pare rau ca am postat atat de tarziu, dar programul nu mi-a permis.

Aceasta parte este complet neverificata, de aceea, va rog sa treceti cu vederea greselile facute

Dupa cum probabil ati observat, cel care a ranit-o pe Selyna este chiar Travis, de aceea va voi pune o intrebare:

                La next, sa scriu din perspectiva lui sau a altui personaj?

Daca aveti nelamuriri voi fi foarte bucuroasa sa raspund la intrebarile voastre

        VA PUP! 

Din alta lumeUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum