Fulgi

4.8K 290 24
                                    

^*^ Capitol needitat^*^

Selyna povesteste:

Un gol si mai mare mi se formeaza in suflet in fata comportamentului nepasator al sufletului meu pereche. Nu inteleg cu ce am gresit, nici acum, nici in copilarie. Ce greseala atat de mare as fi putut face incat propriul tata sa ajunga sa ma tortureze? Poate asa era el... dar restul '' familiei '', exista sau eram numai noi doi?...

Imi masez usor tamplele si privesc mancarea asezata de catre Emily, n-am pofta de ceva, nici nu cred c-as putea manca la ce stare am, tot ce am nevoie acum sunt raspunsuri, pentru care voi face orice sa le obtin.

Ghicind ca nu vreau sa mai stau la masa, brunetul, Mike, isi aseaza mainile pe umerii mei, fortandu-ma sa raman pe loc.

- Nt, nt, nt! Nu pleci nicaieri pana nu termini tot ce ai in farfurie!

Il privesc, ridicand o spranceana, incretind putin nasul si pufnind nemultumita. In acest moment il prefer pe nesuferitul de Mike, nu ca mi-ar lipsi sau ceva de genul, dar acum e prea protectiv, prea ... hmmm, cum sa-i spun? .... A, da, prea lipicios si sacaitor. Ce-i mai ramane de facut este sa se aseze pe scaunul meu si sa ma tina in brate in timp ce mananc, ihh, nici nu vreau sa aud de asa ceva. Mai este si Emily, ma doare sa o vad atat de trista, se vede ca nu prea-i place apropierea dintre mine si alesul ei. Mai bine spus, toti cei care stiu cum a fost cand ne-am intalnit au ramas uimiti, dar se straduiesc sa ascunda asta.

Intr-un fel ma bucur ca nu isi arata surprinderea, ma calmeaza, altfel nu stiu cum as fi suportat inca ceva care sa-mi '' apese '' umerii, povara pe care o duc fiind deja aproape la limita.

-Emily, putem sa vorbim mai tarziu? intreb sperand din tot sufletul sa aprobe, si rasuflu usurata cand o face.

-Dar... uh... ce vei face cu....

Lasa propozitia neterminata, insa nu-i nevoie sa continue, stiu ca se refera la sufletul meu pereche.

Oftez nelinistita, jucandu-ma cu mancarea din farfurie.

-Nu am habar, Em... Voi astepta si apoi voi lua decizia cea mai buna pentru mine.

-Vei ramane aici?

Imi ia ceva sa pot raspunde la intrebarea blondinei, dar cand sunt gata sa-i dau raspunsul, Ashley ma intrerupe.

-Nu conteaza, ramanem cu tine orice ar fi, ti-am spus-o si o repet, in momentul in care te-am gasit in padure am stiut ca suntem legati intr-un fel unul de altul, ramane sa vedem care-i rolul nostru in toata povestea asta incalcita.

Nu pot face altceva in afara de a zambi, intr-un timp atat de scurt mi-au devenit ca o familie... cea de-a doua familie a mea... ce bine suna!

Increderea mea este foarte greu de castigat, dar ei, cei cinci tineri cu varsta apropiata de a mea m-au cucerit. La inceput ma enerva sentimentul de a le fi aproape, de a le afla povestea vietii si de a-i proteja...

-La ce te gandesti?

Sunt scoasa din transa de Aaron, unul din gemeni. Fac o miscare usoara a capului si incerc sa-i fac pe plac lui Mike.

In acelasi timp imi arunc privirea si in jurul meu, bucataria este moderna, noua si nefolosita... pfff, bineinteles ca este nefolosita, doar apartine unui vampir. Ce prostii mai pot gandi si eu, dar cu toate astea, doar acum observ ca fratele meu, Justin, Aiden, Mark si nesuferitul ala de suflet pereche nu mai sunt prin preajma. Unde au plecat? Ridic din umeri nepasatoare, nu-mi pasa ce fac ei, e treaba lor, totusi, cat mi-as dori ca vampirul sa ramana cu periculosii sai colti infipti in ceva sau, si mai bine, sa se prabuseasca un avion pe el. Off! N-am eu asa noroc, cu siguranta ar scapa fara nicio zgarietura...

-Stiti ce ne-ar prinde bine?

Vocea putin mai groasa a lui Nick decat cea a lui Aaron se face auzita in incaperea in care se asternuse o liniste inconfortabila.

Il privim curiosi asteptand sa continue, daca a vrut sa-i dam atentie, a reusit deoarece vrem sa vedem ce are de spus.

-Am ramas singuri, nu? intreaba, iar noi aprobam incet. -De ce nu le-am pregati noi o surpriza, asa de intoarcere...

-Cred ca n-am auzit eu bine, poti repeta? il intreb.

-Oh! Haide, stiu ca vrei sa te razbuni putin pe el... ce, ti-e frica?

Vocea lui Nick se face subtire la final si se preface speriat. Trag aer in piept de cateva ori, cuvintele lui m-au enervat, nu vreau sa-mi vada din nou adevarata infatisare.

-Si eu care credeam ca ingerii au numai ganduri bune... rostesc mai mult pentru mine, dar aud si ceilalti.

-Oh! Nu crede toate povestile, si noi suntem razbunatori, doar ca ajungi mai greu la aceasta fire a noastra, bine , e numai la cei decazuti partea cu rautatea... ma informeaza Mike.

-Ziceati ca sunteti nevinovati... replic nesigura.

-Suntem, insa aici nu mai suntem sub conducerea nimanui, nu ni se repeta din cinci in cinci minute ca trebuie sa dam dovada ca suntem fiinte superioare, perfecte si toate cele, continua Ashley.

-Sincer? Blondule, ma surprinzi pe zi ce trece si... la dracu, nu-mi pasa de consecinte, ma bag. La ce te-ai gandit?

-Ce-ar fi sa dam putina culoare acestui loc, e prea deprimant...

Arunc inca odata o privire in jurul meu si ii dau dreptate geamanului. Pe langa negrul care predomina mai sunt si nuante de rosi, gri si mov.

-Si ce propui? intreb curioasa, la fel fiind si ceilalti.

Tot ce face e sa ne arunce un zambet atotstiutor si increzut. La vederea acestei imagini, Ashley ii da o palma peste ceafa.

-Hei, pentru ce a fost asta?

-Nu te mai prosti si spune-ne odata ce planuiesti! ii ordona bruneta.

-Ok, uitati, avem nevoie de fulgi albi, faina, lipici si in cele din urma de apa...

_________________

Stiind fiecare ce avem de facut, ne-am despartit si ne-am apucat de treaba. Eu trebuia decat sa pazesc si sa fiu atenta ca Aiden, Mark, Justin,Derek si EL sa nu apara mai repede si sa ne prinda. Ramasa singura nu trebuie sa ma mai prefec ca nimic din cele intamplate nu m-au afectat, in sfarsit pot scapa de zambetul fals si de rasul atat de sec...

Ies afara si ma asez pe ultimele trepte ale casei. Este atat de frumos aici, inconjurata de copaci si de verdeata simt ca pot da uitarii tot, macar pentru cateva minute.

Inchid ochii si incerc sa ignor fiecare lucru ce ma inconjoara, dar mi-e putin cam greu cu zgomotele care vin din interior. Ce vor sa faca? Sper ca nu si-au pus in gand sa distruga ceva, n-am sa le iau apararea.

Oftez cand un zgomot si mai puternic se face auzit, imi trec mana prin par, tragand de el in incercarea de a ma calma. Apoi cu miscari lente ma ridic si ma indrept spre cei ''5 distrugatori''.

Raman cu mana in aer si cu gura deschisa la imaginea din fata mea, intreaga incapere era plina de fulgi albi, iar cand ma refer la intreaga incapere nu glumesc.

-Ce... ce ati facut aici? intreb abia reusind sa pronunt cuvintele de uimire.

-Ti-am spus ca e prea sinistru, putin alb si ceva moale si fin nu strica nimanui...

-Nick...asta e doar putin alb? il interoghez ridicand o spranceana.

-Oh! Crezi ca aici am exagerat? Sa vezi biroul coltosului cum e...

***************************

In imagine este casa lui Travis, iar in video este descrierea si personajele (unele) aparute pana acum.

Din alta lumeUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum