Inainte sa spuna ceva, i-am luat bratul, asezandu-l dupa capul meu. Am saltat-o, prinzand-o cu cealalta mana de sold. Paru sa observe atingerea, insa nu mi-a dat vreun semn ca o deranjeaza. Mai degraba era preocupata de faptul ca nu o las sa mearga in totalitate pe propriile picioare.
- Ce naiba faci? Pot sa merg.
- Da. Prefer sa ajung pana la rasarit acasa si daca tu continui sa lesini la fiecare pas, cred ca sunt nevoit totusi sa te duc eu.
Pufni zgomotos, enervata ca nu a gasit un argument bun pentru comentariul meu. Se sprijini totusi mai bine de mine.
- Stii macar unde vreau sa merg?
- Te duc la spital. Putin imi pasa unde vrei tu sa mergi.
- Du-ma acasa!
- Nu.
- Fie, cum zici tu.
Mi-am intors alarmat capul spre ea.
- Nicio impotrivire? Macar un pumn, ceva?
- Nu fi copil. Mi-am amintit ca acasa nu am substantele necesare pentru perfuzie. Deci nu ma mai lua peste picior si hai sa mergem mai repede.
Voiam sa ii reamintesc ca ea e cea copilaroasa in povestea asta, dar am renuntat. Nu aveam nicio intentie sa o enervez mai tare decat era.
Nu am mai vorbit tot drumul. Atat de aproape fiind, o zaream cateodata cum arunca o privire pe furis la bratul meu asezat pe soldul ei. Nici eu nu ma lasam mai prejos... Contactul cu pielea ei ma facea sa ma simt nu neaparat inconfortabil, ci mai degraba agitat. Si nu voiam sa o mai neg. Nu ma mai pot impotrivi sub nicio forma. Imi e clar ce simt pentru ea, dar imi e greu sa ma manifest intr-un anume fel. Presupun ca voi astepta o reactie din partea ei sa imi dau seama cum va evolua totul. Nu vreau sa par arogant sau plin de sine, insa e clar ca e reciproc. Oricat de degajata incearca ea sa para, pot vedea sub presupusa ei masca rece si simt ca ma vrea.
Intrand in receptia spitalului, cateva priviri curioase s-au abatut asupra noastra. Aceeasi fata, care a incercat sa o opreasca acum cateva ore pe Sakura sa plece, se grabi sa ma ajute. I-am facut semn ca ma descurc.
- Ruike, zi-mi un salon liber te rog. Am nevoie urgenta de o perfuzie.
Fata a impietrit, holbandu-se la propriu foarte confuza la Sakura.
- Acum, Ruike! completa nervoasa ea.
- Imediat. Ma scuzati, Sakura-senpai.
Se repezi spre birou unde rasfoi niste foi, reusind sa isi impleticeasca picioarele in doar acei cinci metri pe care ii avea de parcurs.
Da, trebuia sa imi dau seama. Senpai, evident. Cu siguranta ca Sakura e un fel de idol/sensei al personalului de pe aici. Nu ca m-as fi asteptat la altceva la cat de priceputa este in domeniu, doar ca sunt atat de multe informatii noi si e cam greu sa le asimilez. Mai ales statutul Sakurei in sat... e demna de admirat.
- 412 e libera. Cred ca veti gasi tot ce aveti nevoie acolo.
Sakura mormai un "mersi" si ma indemna sa o iau din loc. Imediat cum am ajuns in camera, s-a indreptat panicata spre dulapul unde erau instrumentele pentru operatie, niste medicamente si inca cateva ustensile. Am lasat-o sa isi faca treaba si m-am asezat plictisit pe pat.
Dura cateva minute pana pregati lichidul pentru perfuzie. Printr-o fluturare a mainii mi-a semnalat ca ii stau in cale. Si-a tras un suport din acela metalic la capatul caruia se atarna punguta cu lichid, apoi, cu o iscusinta vizibila, isi monta acul la incheietura mainii. In final, si-a scos papucii, intinzandu-se comod in pat.
Ca si cand abia atunci m-a observat, colturile gurii i s-au arcuit puternic. Aparent eu eram sursa amuzamentului ei.
- Pai mersi ca m-ai ajutat sa vin pana aici. Acum daca nu te superi...
- E trecut de miezul noptii si nu am chef sa mai strabat distanta pana acasa. In plus, e mai curat aici, asa ca raman peste noapte.
- Faci cum doresti. Totusi sa nu ma deranjezi. Apropo, vezi ca e o canapea dupa primul colt cum vii de la scari. Adu-o aici ca sa nu zica ceilalti ca dormi ca un vagabond.
- Nu te panica. Voi pleca inainte sa te trezesti. Asta daca te descurci singura...
Se incrunta atat de tare incat ma miram cum nu da niciun semn ca o doare.
- Voi fi bine. Am ramas doar fara pastile, asta-i tot; marai ea din cauza ca am sugerat ca e cam neajutorata. Ai zice ca e indeajuns de desteapta sa aprecieze si sa profite de ajutorul celor din jur, totusi fata asta nici macar nu accepta o ingrijorare.
Nu sunt alarmat in ceea ce priveste situatia ei. Stiu ca va fi bine, am incredere ca e in stare sa isi poarte de grija cand are probleme. Cu toate acestea vreau sa raman aici. Acasa voi avea parte de un moment sentimental ce va fi foarte deranjant si ambiguu spiritual, emotii pe care incerc momentan sa le evit.
***
O saptamana mai tarziu
Viata mea nu cred ca poate fi mai plictisitoare de atat. Hokagele nu vrea sub nicio forma sa ne incredinteze niste misiuni pentru ca Sakurei ii este interzis sa faca orice are legatura cu chakra (evident de catre Hokage) si mai vine si Kakashi cu atitudinea lui de intelept, spunand ca trebuie sa ne antrenam pentru munca de echipa.
Deci, de cand am fost primit inapoi in sat si prin urmare mi s-a luat onorabilul statut de ninja tradator, tot ceea ce facem sunt antrenamente.
Bine, sunt chiar foarte faine, insa nu indeajuns de palpitante din moment ce Sakura sta pe tusa si eu ma lupt cu Naruto si Kakashi. Astia nici macar nu se compara cu ce poate face ea, dar nici eu nu sunt destul de puternic ca sa o inving. Asadar, nu s-ar cuveni sa ma plang.
- Haide, Sasuke! Inca o incercare; striga acel baka de pe partea cealalta a terenului.
Aparent acum lucram la o tehnica combinata cu Naruto pentru viitoarele noastre misiuni.
- Nu ne iese nimic, baka!
- Naruto, Sasuke! Miscati-va pana aici!
Sakura, care statea la o distanta considerabila fata de noi, gesticula enervata din maini. Am alergat amandoi spre ea.
- Tu nu ai mai plecat?
- Si sa ma duc unde?
Mi-am dat ochii peste cap si ea nu mai continua.
- Deci. Ce naiba nu intelegeti?
- Sakura-chan, am prins care e treaba, dar nu ne iese.
Naruto se lasa langa ea cu un oftat, eu ramanand in picioare pe pozitie.
- Ce facem gresit? am intrebat cu jumatate de gura.
Ea zambi doar, multumita ca am recunoscut intr-un fel ca am nevoie de ajutorul ei.
- Nu stiu. Voi ar trebui sa simtiti unde e problema. Jumatate de tehnica deja ati format-o, asadar gasiti momentul care iese mereu prost.
- Nu stii? Se presupune ca tu esti cea experta aici in chakra si elemente.
M-am intors nervos cu spatele fara sa ma intereseze cu ce ma ataca ea inapoi. Aparent, nici nu m-a bagat in seama pentru ca acum vorbea cu Naruto.
- Cred ca e combinarea elementelor care nu ne iese.
- Te-ai uitat macar la noi? am completat cu intentia sa o fac sa vorbeasca. De obicei nu cred ca as fi reactionat asa, dar deficitul de chakra si oboseala isi spun cuvantul. Si nu prea sunt multumit ca mi-am gasit fix cu Sakura sa fiu intr-o faza proasta.
- Omule, ce ai azi?! Lasa-ma sa ma gandesc putin!
Inchise ochii, detasandu-se complet de noi. Mi-am permis sa ma simt vinovat ca am tipat la ea in ciuda comportamentului ei din ultimele zile.
- Da, e clar. Fiti atenti. Tehnica e o combinatie de foc si vant, ok? Fiecare trebuie sa isi modeleze chakra dupa a celuilalt, fapt ce inseamna exact modelarea formei. Problema voastra nu e ca nu va pliati reciproc, ci ca porniti cu cantitati de chakra diferite. Naruto foloseste foarte multa datorita lui Kyubi, iar tu nu stii cat de multa sa utilizezi.
- Si cum se presupune ca ar trebui sa stim daca intram cu cantitati egale?
- Foarte usor. Ai Sharingan, foloseste-l! Trebuie sa poti face ceva cu el... Deci, Naruto se controleaza putin, iar tu, prin Sharingan, vii cu cealalta jumatate egala de chakra. Bun. Sa va vad.
- Esti sigura? Nu mai e si altceva, gen schimbarea formei sau nu stiu...
- Nu ma contrazice, Sasuke! Cand am dreptate, o stiu sigur.
Am ridicat din umeri si nu am putut sa nu observ ca mi s-a adresat cu prenumele meu, nu cu "Uchiha". Ma intreb daca a facut-o dinadins, incercand sa se controleze, sau daca a fost ceva involuntar.
Ne-am pus pe pozitii. Cu o incuviintare a capului, Naruto a inceput Rasen-Shuriken-ul, in timp ce eu faceam sigiliile pentru tehnica mingilor de foc. Am pornit Sharingan-ul si, dupa cum ne-a sfatuit Sakura, am concentrat o cantitate egala de chakra.
- Acum, Sasuke!
Am dat drumul flacarilor, care s-au modelat perfect dupa tehnica lui Naruto, rezultatul fiind unul remarcabil. Focul a intetit vantul si... La naiba! Interventia mea a schimbat directia stelei de chakra ce acum se indrepta exact spre Sakura. Uitandu-se in jos, nu observa pericolul care se apropria. Am vazut efectele tehnicii lui Naruto si combinata cu a mea iese ceva monumental. Nu te poti apara de asa ceva.
- Sakura!
La naiba! Nu ma aude. Am pornit si eu si Naruto spre ea, el abia acum realizand cu adevarat ce se intampla. Am mai incercat o data, in timp ce picioarele mi se miscau la cea mai mare viteza.
- Sakura!
Si-a ridicat privirea, vazand shuriken-ul gigant care se indrepta amenintator de repede de ea. Intr-o secunda intelese cum sta treaba. Realitatea era ca noi doi eram prea departe ca sa o ajutam in vreun fel, iar ea a pierdut ocazia de a fugi din calea atacului.
Cu o miscare fulgeratoare a mainilor activa o tehnica. Am recunoscut-o imediat. Corpul i-a fost acoperit de un strat de chakra protector, avand rolul de a respinge orice chakra straina care o atinge.
Nu am mai avut timp sa analizez probabilitatea ca tehnica ei sa o anihileze pe a noastra, pentru ca o lovi din plin, ridicand-o in aer. Vantul avea efecte devastatoare, stiam asta din experienta in misiunile lui Orochimaru. Prinsa in interiorul acelui flux de chakra, vantul intetit cu foc o va macelari teoretic. Nu puteam sa risc, bazandu-ma pe armura ei.
Fara sa stau pe ganduri mi-am muscat degetul, lasand sangele sa tasneasca.
- Ce sa fac, stapane?
- Aoda, am nevoie sa sari in acel vortex de chakra. Porneste tehnica de redistribuire.
Imediat cum am intrat inauntru am prins-o pe Sakura, strangand-o la piept. Nu imi pot da seama daca e inconstienta din cauza cantitatii mare de sange ce i se scurgea aproape pe fiecare portiune de piele, insa grija mea suplimentara era si starea mea. Durea ca naiba si era imposibil sa ma apar ori sa ma impotrivesc.
Constient de situatia noastra curenta, m-am redresat. Am pornit si eu impreuna cu Aoda tehnica. Sakura si cu mine am fost absorbiti in pielea sarpelui meu, acum aflandu-ne in interiorul lui.
Alarmat observam cum si Aoda incepe sa fie distrus pe interior. Haide, haide, dezactiveaza!
Deodata nu am mai simtit niciun efect al tehnicii de vant. Aoda a anulat chemarea mea, acum aflandu-ne in pestera Ryuchi. Sper doar ca Manda nu e prin preajma. Nu am chef de o mustrare si eventual o lupta.
Folosindu-si abilitatile, Aoda ne-a scos afara din corpul lui.
- Stapane Sasuke, iti mai pot fi de folos?
- Nu, Aoda. Ne intoarcem.
Peisajul intunecat al pesterii Ryuchi a fost schimbat cu terenul de antrenament si un Naruto extrem de panicat.
Nu i-am acordat atentie pentru ca intreaga mea energie s-a mutat spre Sakura. Tusi puternic, ridicandu-se greoi.
- Esti bine? Poti sa te vindeci?
- Sakura-chan, imi pare atat de rau.
- Data viitoare sa va uitati unde loviti, idiotilor!
Eh.. parea in regula. Cel putin sarcasmul nu i-a pierit. Se vindeca superficial si se ridica apoi triumfatoare.
- Esti sigura ca vei fi bine? Stii tu.. faza cu controlul chakrei.
- E ok, nu am folosit semnul. Daca nu ma spuneti ca am folosit chakra, atunci nici eu nu va voi pari lui Kakashi. Stiti ca ar fi in stare sa va omoare, nu?
- De cand ai tu nevoie de protectie, papusa de portelan? Nu mai esti in stare sa te ocupi individual de propria ta razbunare?
Drept raspuns imi dadu un pumn usor in brat, impingandu-ma. Amandoi radeam, dar Naruto era clar confuz de atitudinea noastra.
- Lasa, Sasuke, ca vei vedea raspunsul meu. Doar asteapta. <Ma ameninta prieteneste fara sa dea vreun semn ca ea chiar isi asuma cuvintele. Deodata, deveni serioasa.> Hei, mersi ca m-ai scos de acolo. Nu cred ca ieseam la fel de vie daca nu actionai.
Faptul ca a recunoscut, starea ei jucausa in ciuda acestui accident si emotia ce mi-o inducea apropierea ei ma determinara sa fac un gest ciudat, de care nu ma credeam capabil in fata celorlalti. Bine, Naruto nu se uita, fiind cu spatele. Asadar, m-am lasat condus de impuls si am tras-o mai aproape, sarutand-o apasat pe frunte.
- Nu, Sakura. Ai ajuns asa din cauza mea. A fost vina mea ca am scapat tehnica de sub control; am murmurat.
Imi arunca o privire intrebatoare si nesigura in urma actiunii mele ciudate.
- Se mai intampla; a fost tot ce a raspuns.
Un sunet familiar ne-a atras tuturor atentia. Soimul satului. Se pare ca va avea loc o intalnire cu Hokagele. Ma intreb care e motivul. Sakura se incrunta.
- Stii ceva despre asta?
- Nu. Chiar nu am nicio idee; replica ea sincer.