Cover:
Capitol needitat:
Selyna povesteşte:
Mă bucur de scânteile ce-mi fac corpul să tresară de plăcere la fiecare atingere a lui Travis. Iar lipsa de spaţiu dintre noi îmi ameţeşte simţurile complet şi mă desprinde de realitate.
Mişcările neîncetate ale degetelor lui reci pe spate mă cutremură. Este ca un drog şi, odată ce am acceptat legătura dintre noi, am ales un drum fără posibilitate de întoarcere. Am devenit dependentă de mirosul, de atingerea, gustul şi vocea lui. Într-un cuvânt, de El.
– Iubito! glasul blând este cel mai minunat sunet auzit de mine până acum.
– Mmhh! mormăi lipindu-mi buzele de pieptul său exact unde, în mod normal altei fiinţe i-ar bate inima. Lipsa acelui zgomot ritmic nu mă deranjează, nu mă inspăimântă. În ciuda începutului nostru plin de certuri şi neînţelegeri, când ne-am recunoscut ca suflete pereche, am fost perfecţi conştienţi de fiecare defect avut.
Zâmbesc când începe să râdă, corpul scuturându-i-se uşor.
– Te-am lăsat fără cuvinte, bruneto? întreabă cu o nuanţă de amuzament în glas. Mârâi şi-l muşc jucăuş înainte de a-mi ridica capul, privindu-l direct în ochi.
– Trebuie să mai lucrezi la asta, fiorosule, încă n-ai ajuns acolo... îl tachinez, lăsându-i un sărut rapid pe nas.
– Îţi place să te joci cu focul, nu-i aşa, iubito?
– Hmm! Nup! Prefer mai mult să mă joc cu un vampir morocănos ce nu face decât să mârâie în marea majoritate a timpului şi e al dracului de ...
Cuvintele îmi sunt oprite de buzele lui care se izbesc cu sălbăticie de ale mele, alungându-mi orice gând.
***
– Puteaţi să vă grăbiţi şi voi! atacă Mathias imediat cum intrăm în biroul lui. Atât eu cât şi Travis îl ignorăm, continuându-ne mersul spre canapea. Sufletul meu pereche se asează primul, trăgându-mă în poala lui, nepermiţându-mi să mă aşez altundeva în afară de braţele sale. Mathiad ne priveşte iritat, însă tot nu-i băgat în seamă... spre norocul lui. Încordarea din maxilarul lui Travis arată că se stăpâneşte cu greu să nu-şi piardă controlul. Ce vampiraş bun!
– Ce ai, Mat? întreb distrasă, neprivindu-l încă.
– Păi, în timp ce voi distrugeaţi câteva aşternuturi, eu îmi pregăteam oamenii pentru atacul psihopatului tău tată!
– Auch! Cineva nu-i bine dispus, relaxează-te, îl sfătuiesc în acelaşi timp jucându-mă cu părul lui Trav. Dar mă opresc, devenind serioasă:
– Nu va ataca aici, m-am asigurat că nu va putea să găsească acest loc. Va încerca să-i atace pe cei apropiaţi, îl cunosc destul de bine, mai bine decât mi-aş dori.
– Aiden şi Derek, constată bărbatul de lângă mine, iar eu îl aprob.
– Când? cere să afle Mathias, acum calm.
– Peste 2 zile.
– Si eşti atât de sigură pentru că...
– Of! Mat, încă n-ai înţeles că în lumea noastră totu-i posibil? Amice, îi stiu fiecare mişcare, iar ca o fiică bună ce sunt, i-am pregatit o surpriză pe măsura revederii noastre.