Strigatul sau m-a oprit. M-am intors spre Sasuke care incerca sa se puna pe picioare. Parea ingrijorat. Dar de ce? L-am omorat in final pe Orochimaru, nu mai e nicio amenintare...
- Sakura, doar opreste-te!
M-am lasat sa cad pe spate, terifiata la studierea corpului lui Orochimaru. Dupa toate loviturile primite si ranile produse de mine nici nu ii mai puteam distinge trasaturile fetei. Mana dreapta parea dezlipita de intregul trup, iar degetele faramitate. Ritmul cardiac mi-a crescut intr-o secunda, in acelasi moment in care am inceput sa imping cu picioarele in podea sa ma departez de corpul mort.
Sasuke a ajuns langa mine, cam greu cu deficitul de chakra, si s-a postat in fata mea astfel incat sa nu mai vad aproape nimic din Orochimaru.
- Trebuie sa te calmezi! Spune-mi ce sa fac pana nu mori!
Presupun ca am facut o fata extrem de confuza incat nu reuseam sa disting intelesul cuvintelor sale. Sunt foarte bine... nu sunt ranita mai deloc...
Ca un fulger partea mea rationala a fost indepartata iar de corpul meu. Din nou ma aflam la cativa metri: ma vedeam pe mine, stand intinsa pe jos, si pe Sasuke in fata mea, care astepta un raspuns. Dar eu nu gaseam cuvintele. Cand a strigat la mine sa ma opresc, a reusit cumva sa ma determine sa ma intorc inapoi in trupul meu, dar acum fara acest ajutor nu stiu cum pot face asta. La examenele chunin nu imi amintesc cum am reusit.
Am incercat sa ma vizualizez pe mine ca un intreg, sa creez niste legaturi mintale cu chakra mea amestecata si cu cea pe care Semnul mi-a creat-o. Am reusit!
Si acum sunt din nou in corpul meu.
Mi-am coborat mainile spre abdomen si picioare, atingand materialul imbibat cu sange. Doua secunde mai tarziu am dus degetele spre gura, lasandu-mi pe buze cateva picaturi pe care le-am inghitit spre groaza lui Sasuke. M-a prins panicat de maini sa ma opreasca.
- Ce faci? De ce nu te vindeci?
- Nu...nu...nu pot.
- Iti dau chakra mea. Sakura, nu sunt medic, dar vei muri in cateva minute daca nu faci nimic.
- Sunt bine. Lasa-ma sa ma ridic!
- Esti nebuna? Nu te poti misca in starea asta...
M-am ridicat triumfatoare inainte sa mai continue. Desigur ca eram ok. Doar eram prinsa partial in tehnica mea pe care nu o pot controla. Stiam ca voi fi aruncata din nou in cateva secunde. Inca nu simteam durerea cu adevarat pentru ca nu am reusit in totalitate sa anulez tehnica. Dar cand o voi face... voi avea nevoie de toata vindecarea posibila. Acum ca lupta s-a terminat si temperamentul meu nebun a fost pus sub carapace pentru cateva momente, pot rezolva aceasta problema. Nu sunt conectata la aria cerebrala ce genereaza durerea, dar corpul meu e ranit. Sunt lovita in 3 puncte vitale plus zeci de alte rani. Si degeaba reusesc sa imi transfer inapoi mintea, daca eu voi fi moarta. Nu as avea practic la ce sa ma intorc daca nu ma grabesc sa anihilez aceasta stare continua de tranzitie in care ma gasesc.
Aflta sub presiunea secundelor nu stiam ce sa fac.
- Sakura, semnele de pe fata ta... se misca...
Semnul celor 100 era compromis... probabil ca desenele de pe fata mea dispareau si apareau cu o viteza ametitoare facandu-ma sa arat tribal.
- Sasuke, nu pot controla asta! Nu stiu ce sa fac...
In alta situatie m-as fi certat pentru faptul ca aratam invinsa si pe deasupra intr-o situatie la limita in care depindeam de nimic.
Am pierdut din nou conexiunea. Nu mai eram in corpul meu. Il vedeam pe Sasuke cum s-a apropiat de corpul meu alarmat. Sangeram atat de tare.. si imi era foarte clar ca nu mai am mai mult de 7-8 minute. Daca as reusi sa anulez aceste efecte, as pierde tehnica si m-as putea vindeca cu regenerarea mitotica. Doar ca nu stiu cum ...
Sasuke se holba la mine, cred ca a remarcat si el care e treaba cu persoana mea pentru ca din cate mi-a zis Tsunade-sama dupa examenele chunin, eu pur si simplu arat la fel, doar cu o mica diferenta.. ochii... nu sunt vii, nu au lumina. E vizibil ca nu vede nimeni prin ei... dar e nevoie sa vii foarte aproape ca sa realizezi.
Nu aveam cum sa mor asa... de mana mea, e prea ciudat. Aveam acces la acea chakra care imi controla salbaticia corpului meu, desi o simteam prea departe. Simteam intunericul pe care l-am luat de la Sasuke, apoi era chakra semnului pe care o percepeam ca un flux circular ce se ciocnea cu cealalta si apoi, mai era o cantitate extrem de mica de chakra pura, originala. Trebuia sa ma folosesc de ea, era singura mea alternativa!
M-am concentrat asupra celor 3. Deja amestecate fiind, era greu sa accesez doar una. Cu eforturi mintale si spirituale enorme am inceput sa le despart, formand 3 canale diferite. Dar nisipul din clepsidra timpului se scurgea rapid si eu ma miscam prea incet. In interiorul meu se ducea o batalie puternica pe care nu o controlam cu altceva decat dorinta si partea organismului care produce si stagneaza chakra. Prin urmare ieseam si intram din nou in corpul meu, maximum pentru doua secunde.
Mi-am inaltat spre utilizare chakra pura si tot ce voiam sa fac cu ea era sa o extind. Nu aveam cui sa transfer chakra intunecata decat in Sasuke si nu imi asum riscul asta, avand in vedere ca Orochimaru e mereu plin de surprize. Chiar si mort ar putea scoate un sarpe sau ceva asemanator... De fapt nici nu ar avea rost pentru ca nu e numai asta.. e si fluxul perturbat al semnului. Nu cred ca transferul ar fi unica solutie.
- Sakura...
Il vedeam pe Sasuke cum respira greoi si imi apasa ranile puternic incercand sa ma tina in viata macar pentru cateva secunde, chiar daca si-a dat seama ca nu eram eu, cea rationala in acel corp.
Nu mai aveam nicio sansa... chiar daca nu simteam durerea decat ca o intepatura undeva departe, in strafundurile mintii, se apropia, ceea ce insemna sfarsitul.
Deodata semnul mi s-a extins peste tot... pe brate, picioare, abdomen, ceea ce nu mi s-a mai intamplat niciodata. Imi si imaginez fata Tsunadei-sama daca m-ar fi vazut... ar fi fost ingrozita, extrem de surprinsa, dar si dezamagita. Dezamagita de mine, de ceea ce am devenit si ceea ce am facut pentru asta. Dar ea nu e aici, ci doar Sasuke, care s-a departat cativa centimetri de mine probabil pentru ca aratam ca un pom de Craciun plin de beculete. Semnele ce palpaiau si se miscau pe suprafata trupului meu erau verzi sau rosii, fiind inconjurate de un negru intens.
Pentru a n-a oara am incercat sa sparg tehnica, sa anihilez cumva efectele, sa extind chakra pura si nu am reusit pana cand Sasuke nu m-a prins de maini si a preluat controlul.
- Nu te las sa mori!
A inchis ochii, incruntandu-se si imediat am simtit cum isi transfera in propriul corp chakra intunecata aflata in mine. In acelasi timp impingeam si eu mintal. Daca functioneaza si revin definitiv, va trebui sa ma vindec si asta inseamna sa accesez din nou chakra semnului, riscand totul. Schimbul de putere mi-a determinat mintea sa revina inapoi in persoana mea si am putut sa rostesc cuvintele mele.
- Sasuke... nu stiu daca va functiona...
Nu stiam ce sa ii spun... desi voiam sa incerce, ma gandeam incontinuu ca e posibil sa il afecteze si totul sa se intoarca impotriva sa.
- Merita sa risc.
Imediat cum a rostit propozitia am simtit o putere mai mare cum se modeleaza dupa chakra mea intunecata si cum o extrage din mine fara sa distribuie nimic inapoi. In acel moment am constientizat cum se simte sa lucrezi cu o asemenea energie. Era ca si cand aveam spiritul incatusat si acel intuneric ma controla in toate evolutiile si miscarile mele. Era o responsabilitate ce extrem de putini ninja o pot tine sub control. Si Sasuke a reusit... pentru 3 ani. Cum poti sa iti stapanesti sentimentele cand tii in tine o asemenea forta influenta negativ?!
Cu fiecare secunda sistemul meu de chakra era golit de aceasta energie impura si chakra Semnului celor 100 isi regasea locul, insa desigur ca nu era cu putinta sa functioneze totul ca la carte.
Sasuke s-a desprins violent de mine, terminand transferul, dar nu a fost o reactie fortata, deoarece a fost din cauza mea. Chakra mea, acum aflata la un nivel incontrolabil si la o intensitate nemaintalnita a respins deodata chakra sa, straina sistemului meu. Vestea buna: cu intunericul iesit din mine se pare ca tehnica de tranzitie a fost sparta si acum ma aflu din nou in corpul meu sanatoasa mintal si stapana pe salbaticia si temperamentul meu. Vestea proasta: fara aceasta tehnica in care sistemul meu nervos nu era legat de durere resimt acum toate efectele bataliei.
In secunda in care Sasuke s-a apropiat din nou , probabil sa verifice daca sunt bine sau daca a functionat, toata durerea s-a resfrans in mine. Am scos involuntar un tipat ravasit, chinuit, deoarece emotiile erau prea vii si organismul meu, uman pana la urma, prea slabit si expus.
Mi-am incadrat abdomenul care sangera violent cu o mana, cu cealalta sprijinindu-ma de podeaua rece, incercand sa imi recapat rasuflarea. Am mai avut eu parte la viata mea de rani de felul acesta doar ca acum au venit toate deodata, fara niciun avertisment si a fost prea mult de suportat.
Nedorind sa mai scot niste tipete acute, nu de alta, dar pana la urma sunt Sakura Haruno, ninja medical care pentru numele destinului ar trebui sa fie capabila sa se vindece macar putin, am scrasnit din dinti si mi-am ridicat privirea cu demnitate in ochi.
Mi-am impreunat mainile pentru a forma sigiliile. Am riscat si mi-am primit rasplata. Cand am incercat sa accesez chakra semnului nu am reusit nici macar pentru un moment sa ma concentrez. Durerea era prea mare, fluxul chakrei se impotrivea dorintelor mele, iar eu nu puteam sa imi adun energia sa realizez tehnica regenerarii mitotice care m-ar salva de acest chin in cateva minute.
Drept rezultat m-am prabusit la podea. Sasuke m-a luat in brate imediat si a bagat iute un sprint spre iesirea din camera care nu prea mai era delimitata de pereti.
- Rezista doar! Te duc la Kakashi! Va stii el ce sa faca...
Aaa... Kakashi. Ii si vad fata panicata. Desigur ca va da tot ce are mai bun din el ca sa gaseasca o cale sa ma salveze, dar in cele din urma tot va ramane dezamagit de faptul ca am fost atat de inconstienta si nesabuita. Am multa putere. Si el stie asta. De aceea ma sfatuieste mereu sa fiu chibzuita si sa nu abuzez. Iar eu mereu incerc sa ii ascult sfaturile pentru ca sunt constienta de starile la limita in care ajung mai intotdeauna in ultima vreme, dar nu imi iese: pentru ca am de protejat persoane care conteaza pentru mine, am de demonstrat ca nu sunt slaba si vulberabila, ca sunt o razboinica! Si incapatanarea e ceva caracteristic mie... care se pare ca e posibil sa imi aduca sfarsitul de data aceasta chiar pe bune. Eu nu ma pot vindeca pentru ca momentan nu detin controlul propriei chakre si Kakashi nu e medic. Si chiar daca ar fi, tot ce ma poate salva e regenerarea mitotica, altfel mai am maxim 5 minute de trait (cu indulgenta).
Deci. Stiu ca nu am mai postat de o luna cred. Mi-am propus in aceasta vacanta sa va bucur cu 3 sau 4 capitole, insa cu parere de rau va spun ca eu sambata aceasta plec intr-o excursie si ma intorc abia cand incepe scoala. Prin urmare nu voi putea scrie. Pana vineri incerc totusi sa incarc 2 capitole pentru a nu va lasa un gust amar al lecturii si totodata pentru a nu va dezamagi. Asa cum o fac mereu, va multumesc pentru numarul destul de mare de lecturi si toate voturile. Apreciez si sper ca voi reusi cu timpul sa atrag chiar mai multi fani ai povestilor SasuSaku. Pana atunci stiti ce aveti de facut. Ramaneti conectati la poveste!
P.S. in ultimele doua capitole am folosit din nou o tehnica inventata de mine care este cam greu de explicat si digerat desi in mintea mea este foarte clara desfasurarea. Daca aveti nelamuriri, va stau la dispozitie cu explicatiile. De asemenea as vrea sa stiu parerea voastra despre jutsu-urile noi pe care le inventez constant.
Pupici si imbratisari :)))