- Pentru ca esti un idiot, un prost , un arogand, esti posesiv si orb si nu vezi cat de mult TE IUBESC! - Am spus toate acestea tipand, dupa care l-am imbratisat. Acesta ramasese stana de piatra, nemaifacand nici o miscare. Sunt o idioata... De ce a trebuit sa ii spun? M-am ridicat si am fugit spre usa de la intrare, dupa care am fugit in jos pe scari . Nu stiam unde merg... Afara era aproape intuneric, iar eu umblam aproape singura pe strazi. O lacrima mi s-a scurs incet pe obraz.. Oare de ce a trebuit sa ii spun? Nu puteam ramane pur si simplu asa? Sa avem macar acea relatie ciudata.. Am realizat ca eram intr-un parc, destul de intunecos, fiind umbrit de zeci de pomi. M-am asezat pe o banca si mi-am pus fata in palme, oftand..
Imi era mai bine daca nu il intalneam... Acum nu eram indragostita de nimeni... Sau poate eram impreuna cu Bogdan. Poate as fi avut puterea sa il iert, desi nu daduse nici un semn de viata. Racoarea se lasa peste New York, iar eu purtam doar o camasa. Proasta alegere.. Parcul era aproape gol, ceva neobisnuit pentru un oras atat de aglomerat. Se mai auzeau din cand in cand pasi care ma faceau sa tresar, dar reveneam la atitudinea mea...
- M... - Am auzit o voce cunoscuta, spargand linistea de mormand ce se asternuse in jurul meu. Nu am ridicat capul si nu am facut nici o miscare. Ocazia perfecta pentru a-mi spune ca nu vrea sa ma mai vada vreodata si ca e cazul sa plec departe. - M... - Imi auzisem din nou numele strigat de el. Nici de data asta nu am ridicat capul din pamant, ci mi-am sustinut privirea asupra pantofilor mei. - Nu vrei sa vorbesti cu mine? - Spuse din nou acesta, de data asta lasandu-se pe vine in fata mea, ridicandu-mi capul, facand ca privirile sa ni se intersecteze. Am inghitit in sec si i-am sustinut cu greu privirea, tinand lacrimile care voiau sa cada. - Spune ceva.. Te rog.. - Am inghitit din nou in sec cand i-am auzit vocea patrunzatoare, dar in acelasi timp blanda.
- Ce sa mai spun? Am spus tot ce aveam de spus.. Te inteleg daca nu vrei sa ma mai vezi vreodata. - Am reusit sa spun, inainte ca o lacrima sa cada. Mi-am sters-o repede si am dat sa ma ridic, dar el s-a ridicat imediat, apucandu-ma cu o mana de talie si lipindu-ma de el. Am inghitit in sec, dar totusi, bucurandu-ma de caldura emanata de corpul sau.
- Stii.. Esti cea mai incapatanata, irascibila, ironica, imposibila femeie pe care am cunoscut-o vreodata... Dar.. Esti o persoana minunata.. Pur si simplu ma innebunesti fara sa faci nimic.. Imi place sa iti urmaresc fiecare miscare a corpului, sa te fac sa urli de placere, datorita mie.. Vreau sa fii doar a mea, sa te protejez... - Nu stiam ce sa spun... Toate cuvintele imi erau blocate in gat, iar respiratia mult prea rapida nu ma ajuta cu nimic. - M... - In momentul in care a spus asta mi-a luat fata intre palme si m-a privit in ochi. - Nu stiu ce imi faci... Nu pot sa descriu asta in cuvinte, dar cert e ca nu am mai simtit-o pentru nimeni altcineva. Daca asta inseamna ce cred eu ca inseamna, atunci.. te iubesc. - Spuse si isi lipi buzele de ale mele intr-un sarut tandru. Inca incercam sa procesez ce tocmai imi spusese.. Ma iubeste? Razvan T ma iubeste? I-am apucat marginea tricoului si l-am tras mai aproape de mine, sarutandu-l si eu la randul meu.
- Si eu te iubesc. - Am spus si l-am mai sarutat o data.
*
Eram la aeroport, asteptand sa aterizeze avionul. Razvan era langa mine, tinandu-si mana pe talia mea, intr-un mod posesiv. Ce pot sa spun.. Nu ii place sa se uite si alti barbati la mine.
- Iubitule.. Stii ca nu e necesar sa ma tii atat de strans. Nu cred ca o sa ma fure nimeni, atata timp cat esti langa mine.
- Sigur ca e necesar... Daca ma gandesc mai bine.. Regret ca nu ti-am lasat si niste semne pe gat. - Mi-am dat ochii peste cap, obisnuita deja cu acest gen de replici ale lui.
- Se pare ca tu nu o sa te schimbi niciodata...
- Nu de asta ma iubesti?
- Hai ca deja ti se urca la cap.
- Pisi.. Nu e vina mea... Uite-te putin cum arati. Stii.. Te-as tine toata viata inchisa in casa si ti-as trage-o pana ai cere indurare.. - Am inghitit in sec si m-am intors cu fata spre el.
- Razvan.. Nu vreau sa iti aud fanteziile, care oricum nu o sa se implineasca.
- Mhmm.. Dar eu te vreau...Stii ce ti-as face daca am fi acum intr-o camera?
- Nu vreau sa stiu.. Presupun ca nu ne-am uita la un film, nu?
- Ai ghicit.. nu... Ma inciti, M... Si ma bucur ca esti doar a mea.
- Sa stii ca nu esti singurul care poate fi posesiv. Daca indrazneste sa se apropie vreo una de tine, ii jur ca nu mai apuca ziua de maine. Iar daca e vreunul gay, il castrez. - Acesta chicoti amuzat si ma trase mai aproape de el si ma saruta scurt pe buze.
- Trebuie sa ne luam si noi o vacanta.. Incepi sa innebunesti de la atatea antrenamente.
- Nu-s nebuna! Iti aratam cat de posesiva pot fi.
- Eu zic sa nu mai faci asta, daca nu vrei sa te duc in masina.
- De parca ar fi prima oara...
- Mda... Ultima data nu a fost foarte placut, nu?
- Nu, nu a fost. Salbaticule.. Sa stii ca nu o sa te uit pentru aia.
- Iubire.. Tu oricum nu m-ai uita. - Spuse acesta cu o tenta de amuzament, dupa care privi spre pista. - Se pare ca avionul a aterizat.. - Ne-am apropiat, asteptand ca Bonnie sa coboare din avion. Bonnie ma vazu prima, asa ca m-am trezit cu ea in brate. - Daca nu ai fi cu Matt as spune ca esti pe invers.
- Hah.. Ce glume ai in tine. Cat e kilogramul?
- Pff.. Nu stiu cum te suporta Matt.
- Nici eu nu stiu cum de te suporta M. Apropo... Ma bucur pentru voi. - Spuse Bonnie zambind sincer. Da... Nu m-am putut abtine si i-am spus absolut tot.
- Sa mergem.. - Am spus eu, inainte ca cei doi sa inceapa sa se certe, ca de fiecare data cand se vad.
Am pornit spre masina, iar eu am urcat in fata langa Razvan, iar Bonnie in spate, desi spunea ca se simte ca un copil mic acolo. Razvan porni cu viteza, facand-o pe Bonnie sa se izbeasca de spatarul banchetei. Aceasta il priji nervoasa, dar el doar ranji in oglinda retrovizoare. Am lasat-o pe Bonnie in fata apartamentului, dupa care am pornit spre casa lui Razvan. Stateam ceva timp acolo, dar nu ma deranja. Imi placea mai mult decat sa stau in apartamentul meu singura, de cand Bonnie s-a mutat inapoi. In scurt timp am ajuns in fata casei lui, iar portarul ii deschise poarta. Parca masina in garaj, dupa care am intrat pe usa care ducea spre living. M-am trantit pe canapea, ocupand-o toata.
- Acum..Daca tot am ajuns, ma lasi sa imi indeplinesc fanteziile?
- Nu.. Vreau sa dorm.
- Dar eu vreau.
- Si mie nu imi pasa. - Ma intoarse si ma ridica in brate, dar am reusit sa scap si sa fug in bucatarie. Proasta alegere.. Cred ca asta e cel mai prost loc in care as fi putut sa fug. Intra dupa mine in bucatarie si ranji. Se apropie si isi puse ambele maini pe coapsele mele si ma ridica pe masa, acum fiind la nivelul sau.
- O sa fie pe masura asteptarilor, scumpo..
- Nici nu ma indoiesc. - Am chicotit eu, pregatita sa il fac sa nu ma uite niciodata. Mi-a rupt maioul de pe mine, aruncand bucatile de material undeva prin bucatarie. Imi ataca gatul cu saruturi fierbinti, inca jucandu-ce cu mainile pe coapsele mele, pe sub fusta larga. L-am impins usor, iar acesta ma privi debusolat. L-am apucat de marginea tricoului si l-am tras dupa mine pana in dormitorul sau. L-am impins in pat , dar eu am ramas in picioare. - Sa nu te misti. - Am fugit dupa cateva bucati de material si m-am intors, legandu-i mainile de barele patului. Acesta se incrunta si ma privi oarecum nervos.
- M... Da-mi drumul.
- Nu. - Am spus eu si m-am urcat deasupra lui, tinandu-mi mainile pe soldurile sale. Aveam o privesliste perfecta asupra abdomenului sa bine lucrat. Mi-am trecut unghiile peste el, iar acesta gemu. M-am aplecat si i-am sarutat senzual gatul, scotand gemete din partea lui.
- M... Da-mi drumul ti-am spus! - M-am ridicat putin, atingand din greseala punctul sensibil.. Ups.. M-am ridicat in picioare si mi-am dat fusta jos, aruncand-o pe undeva prin camera. Acesta inghiti in sec.. - M...
- Nu o sa iti dau drumul...
- Nici daca te rog?
- Nu..
- Jur ca atunci cand o sa scap de aici, o sa..
- Nu,nu,nu... - Am spus si mi-am continuat traseul spre abdomenul sau, facandu-l pe acesta sa geama. Dupa cateva minute de tortura m-am ridicat si am parasit camera.
- M! - L-am auzit pe acesta strigand in urma mea, dar m-am indreptat spre bucatarie. Da.. Aveam de gand sa il las acolo... in suferinta.. O merita pe deplin.