- Da.. - Am raspuns eu si m-am asezat pe scaun oftand. - Acum cativa ani, cand eram in liceu. - Uneori imi e dor de clipele alea, dar acum sunt genul de fata cuminte, ordonata si foarte punctuala.
- Si nu vrei sa povestesti? Am tot timpul din lume.
- Pai.. In liceu nu eram tocmai genul de fata cuminte. Regulile erau facute pentru a fi incalcate, iar legile la fel... Tot ce era ilegal imi placea.
- In ce circumstante ai folosit un pistol?
- Ah.. Nu am impuscat pe nimeni, doar la cateva antrenamente. Baietii se ocupau cu droguri si eu ma bagasem pana in gat in toata chestia aia. Pana la urma am constientizat ca nu e tocmai bine, avand in vedere ca mai si omorau persoane, asa ca m-am retras.
- Si te-au lasat pur si simplu sa pleci? - Am tresarit cand am auzit intrebarea.. Am lasat capul in jos si am oftat. Fusese cea mai neplacuta zi din viata mea, pe care chiar nu doream sa mi-o amintesc.
- Nu.. Eram in clasa a 12-a, era primavara si inainte cu doua zile ei omorasera pe cineva in fata mea pentru ca nu a adus banii la timp. In urmatorele doua zile ma tot gandeam la asta si o prietena, care stia de tot .. mi-a spus sa m retrag. Am ascultat-o si le-am spus ca eu nu mai vreau sa continui, dar nu m-au lasat sa plec. Au spus ca ma lasa doar daca.. o sa rezolv pe cineva care nu a adus banii, de fata cu prietena mea si cu inca un baiat. - O lacrima mi s-a prelins pe obraz, dar am sters-o imediat. Nu voiam sa fiu vulnerabila in fata lui. - Si urmatoarea noapte am mers intr-un cartier de la marginea orasului, impreuna cu Evanna, asa o chema pe prietena mea si cu Max, tipul care trebuia sa ma insoteasca. Cand am ajuns in fata unui bloc ne-am intalnit cu un barbat care trebuia sa ne dea banii, dar nu-i avea. Mi-am scos pistolul si.. nu am putut sa trag. Max imi tot spunea sa terminam odata, dar nu puteam.
- Si nu l-ai omorat? - Am dat negativ din cap si am continuat.
- Nu am putut sa il omor, iar in secunda urmatoare totul lua o intorsatura brusca.. Barbatul era pe jos plin de sange si mort, iar Max tinea pistolul la tampla Evannei. - Mi-au mai dat cateva lacrimi pe care nu le-am sters, ci am continuat. - A.. i-impuscat-o.. Si a m-murit.. - Am izbucnit in plans, iar Razvan se ridica de pe scaun si veni langa mine, luandu-ma in brate. Ma simteam atat de bine in bratele lui.
- Nu mai plange, M. Si.. dupa.. te-au lasat in pace?
- D-da.. Au plecat din oras.. - M-a sarutat pe frunte, dupa care m-a privit in ochi si mi-a sters lacrimile.
- Si de atunci ce ai facut?
- M-am lasat de droguri, de fumat sau baut.. Nu am mai pus mana pe o arma, iar regulile erau un lucru cat se poate de luat in serios.
- Si nu te-ai gandit niciodata la razbunare?
- Nu.
- Eu in locul tau i-as fi luat pe toti la rand. - Ranji acesta si se aseza din nou pe scaun.
- Esti sadic..
- Daca ai sti tu..
- Ce sa stiu?
- Nimic. Hai ca eu ma duc la treaba... Sa stii ca poti sa pleci daca nu mai ai nimic de facut.
- Am de terminat dosarul asta, o mapa si ti le aduc si dupa plec. - M-am asezat din nou pe scaun, desi nu imi amintesc sa ma fi ridicat. Oare de ce i-am spus tocmai lui asta? Secretul asta voiam sa fie ingropat cu tot cu mine si cu Max.. Nu m-am gandit niciodata sa ma razbun, dar cu siguranta ar merita-o. M-am lasat pe spate, gandindu-ma inca la acea zi.. Intr-un fel imi era dor de toate momentele petrecute cu ei, dar moartea Evannei a distrus totul. Erau doar niste criminali.. Asa sunt toti pana la urma, nu? Toti care se ocupa cu asta sunt doar niste criminali fara scrupule. Am oftat si m-am reapucat de treaba.. In maxim o ora terminasem tot, asa ca am luat mapa, dosarul, mi-am pus esarfa la gat, am luat geanta si telefonul si am iesit din birou, incuindu-l in urma mea. Am intrat in biroul lui Razvan fara sa mai bat la usa. Acesta statea la birou, la laptop. - Ti-am adus astea.. Mai ai treaba cu mine?
- Nu.. Esti mai bine?
- Da.. Pot sa te intreb ceva?
- Spune..
- De ce erai nervos cand ai intrat in sedinta? - A ridicat capul si m-a privit suspicios. S-a incruntat putin, dupa care a dat sa imi raspunda.
- Nu conteaza.
- Razvan.. Ti-am spus cea mai oribila amintire din viata mea si tu spui ca nu conteaza simplul fapt ca erai nervos? Tu ranjesti mereu.
- Am.. avut niste.. probleme la cealalta firma. - Am ridicat o spranceana, privindu-l suparata. Sigur.. Si eu sunt Marco Polo..
- Vad ca nu vrei sa spui. Bine.. Sa stii ca m-am suparat. - M-am intors imbufnata si m-am indreptat spre usa, dar cand am deschis-o a fost impinsa la loc. - Nu din nou ! Razvan! Da-mi drumul!
- Imi place fundul tau, sa stii. - Am clipit de cateva ori, incercand sa percep ce tocmai a scos pe gura, nimeni altul decat seful meu.
- A-ai spus c-cumva ca iti place f-fundul meu? - Am intrebat pe o voce nesigura, iar el ranji si veni mai aproape.
- Exact asta am spus. - Se apleca si ma saruta pe frunte, dupa care se departa. - Poti sa pleci. - Nu am mai spus nimic , ci am deschis usa si am plecat. La iesirea din imensa cladire, in parcare se afla masina mea. Am deblocat usile, dupa care am intrat, bagand cheile in contact si pornind spre casa. Eram singura, deoarece Bonnie nu stiu unde va merge astazi.
La intrarea in apartament, un sentiment de "Ce bine-i acasa." ma invalui. M-am descaltat de pantofii inalti si mi-am lasat geanta pe un fotoliu.
*
Mi-am aranjat mai bine rochia scurta care se mula perfect pe trupul meu, lasand in evindenta un decolteu generos. Rochia se potrivea perfect cu buzele rosii si pline. Mi-am incaltat pantofii cu tocul de 15 cm, dupa care mi-am luat o poseta plic si m-am mai privit o data in oglinda. Aratam perfect! Am pasit in living, fiind acompaniata de sunetul produs de tocuri. Mi-am luat un sacou negru pana in talie si am iesit din apartament, incuind in urma. Am coborat pana la masina si m-am urcat, pornind-o. Deja se lasase intunericul peste zgomotosul si aglomeratul New York, dar asta nu inseamna ca strazile sunt pustii, ci sunt la fel de pline ca si in toiul zilei. In scurt timp am ajuns in fata clubului.. Si pe jos faceam mai putin de 15 minute, dar era destul de racoare. Erau parcate multe masini in fata, dar am gasit loc de parcare si m-am indreptat spre intrare. Bonnie se tinuse de cuvant si ma astepta in fata clubului , la bratul unui barbat. Am inaintat si m-am oprit in fata lor.
- Credeam ca nu mai ajungi!
- Da.. Si pana la urma ti-am spulberat visele , nu?- Am chicotit eu, dupa care mi-am indreptat privirea spre baiatul din fata mea.
- El e Matt, iubitul meu. Matt, ea e M, cea mai buna prietena a mea.
- Incantata.
- La fel. - Spuse acesta pe un ton destul de rece si formal. - Intram?
- Sigur. Cred ca ceilalti ne asteapta.
- Ceilalti? - Am intrebat eu nesigura.
- Cativa fosti colegi de liceu si niste prieteni de-ai lui Matt. - Am inaintat si am patruns in atmosfera incarcata. Era destul de intunecat totul.. Cei doi se indreptau spre o masa destul de retrasa, in jurul careia se aflau vreo 2-3 canapele, pe care erau asezate mai multe persoane. Ne-am asezat si noi si mi-au facut cunostinta cu persoanele pe care nu le cunosteam.
- Mai trebuie sa mai ajunga inca cineva.. A spus ca intarzie cateva minute. - Am aprobat cu o scurta a capului. Am mai vorbit, pana vocea lui Matt se auzi din nou. - Uite-l ca vine. - Am intors capul si am privit catre persoana care venea spre noi. Nu i se cunostea bine fata, dar cand veni mai aproape mi-am dat seama cine e. Am ramas intepenita, privindu-l.. Era..
