M-am saturat sa ma gandesc la aceeasi persoana de trei ani in fiecare noapte. E atat de enervant! De ce el? Noptile ar trebui sa fie linistite, cu vise placute si amintiri care sa nu ma framante. Nu pot sa visez ca am omorat un membru Akatsuki sau ca sunt comandanta unei batalii sau, si mai bine, sa o inving pe Tsunade-sama?
Dar mereu gandurile mi se indreapta la el, fara niciun avertisment, punandu-mi intrebari si construind scenarii legate de cel care am crezut ca imi va fi mai mult decat un prieten, cel in care aveam incredere ca se va schimba in cele din urma, cel care m-a parasit pentru putere (bine de fapt ne-a parasit, dar ceilalti nu par sa fie atat de afectati), cel pe care am ajuns sa il urasc - faimosul tradator Sasuke Uchiha. Imi vine sa lovesc ceva numai cand ii aud numele in mintea mea, dar mi-a ajuns cati bani am cheltuit cu vesela noua in primele luni dupa ce a plecat. Nu mai vreau sa strang cioburi in bucatarie de fiecare data cand imi amintesc de el, de motivele pentru care si-a intors spatele propriului sat si s-a aliat cu inamicul.
A trecut atat de mult timp si parca ieri ne-am intalnit la miezul noptii la iesirea din sat, incercand sa il opresc. Sa zicem fara ocolisuri ca a fost stupid din partea mea dar nu pot schimba trecutul. Exista atat de multe posibilitati prin care as fi putut actiona, insa eu am ales-o pe cea mai umilitoare. Cand imi amintesc cat am plans in acea noapte imi vine la propriu sa rad de mine si sa imi pedepsesc sentimentele.
Am plans din cauza lui! L-am implorat sa nu plece, mi-am declarat dragostea (din nou, a fost un moment de slabiciune ce nu se va mai intampla) si el tot ce a putut sa imi zica a fost doar un multumesc (bine, venind din partea lui e o reactie enorma), dar acum cand analizez totul, sincer nici macar nu stiu pentru ce mi-a multumit. Bineinteles ca inainte de asta mi-a spus cat de enervanta pot sa fiu si ca nu exista nicio posibilitate ca eu sa inteleg prin ce trece el si bla bla bla chestii despre egoul lui imens.
Cum adica sa nu inteleg? Dar ce, nu sunt si eu om? Sunt ninja si am fost crescuta sa accept lumea in care traim, unde oricine poate muri neasteptat. Daca el crede ca e singurul ce are necazuri, asta nu e vina mea ... dar nu ma poate condamna asa; m-am straduit atat de mult sa inteleg si am reusit (nu in totalitate, evident) dar am suferit din cauza durerii lui.
A plecat pentru putere ... e tot ce imi repet de 3 ani incoace ... e tot ce pot intelege cu adevarat. Dupa catva timp am realizat de ce isi dorea asta- complexitatea, puterea in sine, intelepciunea - intregul ce te face complet, am simtit pentru prima data cu adevarat despre ce vorbea.
La ce folos sa ai sentimente daca nu iti poti indeplini scopurile?! Viata inseamna supravietuire, iar asta inseamna sa ai putere, vointa, motivatie ... . Am devenit constienta de acestea cand am avansat la rangul de chunin si responsabilitatea venita cu acest titlu m-a determinat sa inteleg mai bine cum functioneaza sistemul.
Am antrenament cu novicii de la academie in jumatate de ora si nu vreau sa intarzii ... in plus, daca totul iese bine, Tsunade-sama a promis ca ma invata o noua tehnica.
Da. Asa trebuie sa ma motiveze pe mine lumea sa fac ceva. Iubesc sa merg in misiuni, sa fiu in actiune, dar cand vine vorba sa fac ceva prin sat sau orice nu are legatura cu antrenamentele, cam trebuie sa fiu santajata. E chiar avantajos pentru mine ... altii care fac treburile astea nu se aleg cu tehnici noi; recunosc ca asta bineinteles imi scade cam 15% din plata finala pentru activitate, totusi nu imi pasa de bani.
Majoritatea fetelor de 16 ani economisesc pentru haine, petreceri sau reviste, dar atata timp cat imi pot plati facturile, am bani pentru mancare si strictul necesar in materie de vestimentatie si igiena - e mai mult decat ok pentru mine.
Imi imbrac echipamentul, imi strang bandana si imi aranjez kunaiurile. Mai am exact 15 minute pana la ora 8.
In drum spre academie ma opresc la un magazin sa imi cumpar micul dejun (un baton de cereale), dar ma intalnesc cu Naruto. Perfect ... exact ce imi trebuia- sa ma enerveze cineva de dimineata.
- Buna dimineata, Sakura-chan! Ce faci? Mergi la academie? ma intreaba pe un ton vesel ca intotdeauna; poate daca nu eram asa de nesuferita mi-ar fi placut zambetul lui sincer, dar cum ma enerveaza totul in afara de misiuni, lupte si antrenamente, ma cam calca pe nervi si colegii mei cateodata.
- Hei, Naruto! ii raspund pe un ton simplu fara sa ma uit la el pentru ca eram prea ocupata sa imi aleg batonul. Da, trebuie sa predau azi.
- Iar te-a trimis bunica Tsunade sa faci asta? Cred ca trebuie sa fie destul de plictisitor sa vorbesti incontinuu doar chestii teoretice.
Imi ridic automat o spranceana. Despre ce vorbeste? Eu nu predau numai cursuri teoretice .
- Stii ca pe langa asta mai am si alte ore, da Naruto ?
Zambetul ii pieri instantaneu cand i-am spus asta, ingrijorarea citindu-i-se pe fata.
- Sakura-chan, spune-mi te rog ca nu te ocupi de cursurile de taijutsu!
- Ok atunci. Nu ma ocup de cursurile de taijutsu; spun evident amuzata de rugamintea lui .
- Serios?
- Bineinteles ca de asta ma ocup! Ce as mai putea preda altceva in afara de lupta? tip, vizibil iritata. Doar stie ca Tsunade-sama ma pune sa ma ocup de treburile astea. L-a pus si pe Naruto odata; nu a iesit prea bine. De atunci, m-a lasat pe mine, Neji si Shikamaru sa ne ocupam de academie.
- Ok ok, am inteles. Scuze. Doar nu te enerva! se da doi pasi mai in spate, acoperindu-si fata cu mainile, intrand in pozitie de lupta.
- Stai calm, Naruto. Nu am timp pentru asta acum. Voi intarzia.
- Bine, ne vedem mai tarziu. Dar inainte sa pleci vreau sa te rog ceva ...
- Ce mai e acum? imi asez nerabdatoare mainile in sold.
- Sa nu-i ranesti te rog pe copii! m-a rugat cu un ton implorator in timp ce adopta o fata serioasa.
- Ce? Deci chiar nu stiu la ce te referi ...
- Hai, Sakura-chan; fii serioasa! Stii si tu la ce ma refer. Doar nu fi la fel de infricosatoare cum esti cu mine ... vreau ca acei copii sa ajunga in siguranta acasa! ridica tonul, afectat de comportamentul meu.
- Eu am plecat, Naruto. Ma ocup de tine mai tarziu! ii arunc o privire taioasa in timp ce fug spre academie.
Cum a putut sa spuna asa ceva? Eu, infricosatoare? Nici vorba ... - Bine, poate putin, dar nici cat sa sperii niste copii care apropo au 10-12 ani si sunt destul de maturi si bine antrenati incat sa mearga in misiuni de rangul D si unii dintre ei chiar de rangul C. Ce nerecunoscator! Ar trebui sa imi multumeasca pentru ca sunt putin mai severa. Daca nu as fi eu si autoritatea mea nu ar fi in stare sa se lupte sau sa ia nota mai mare de 8 la proba teoretica de la admitere. Oricum, Naruto va plati pentru ce mi-a spus ... Merit putin respect pentru munca mea aici!
Ajung la fara 5 si intru grabita in sala instructorilor.
- Buna dimineata! spun tuturor ca sa nu fiu nepoliticoasa, incercand sa folosesc un ton placut.
- Hei, Sakura. Trebuie sa vorbesc ceva cu tine; se apropie Shikamaru, intinzandu-mi o lista.
- Da, sigur. Ce s-a intamplat?
- Nimic important, doar ca Hokage-sama a uitat sa iti raporteze asta cand ai fost aseara la ea si m-a rugat pe mine sa iti spun.
- Te ascult. Dar repede pentru ca in 5 minute trebuie sa ajung la ora.
- Examenul de admitere era programat peste o luna si jumatate, adica pe 21 iunie, insa au intervenit niste probleme in ceea ce priveste examenele chunin, stai linistita - te va informa Tsunade-sama cu privire la asta, si trebuia sa schimbam data. Deci Hokage-sama a hotarat sa fie peste 3 saptamani.
- 3 saptamani?! Shikamaru, tu stii ce inseamna asta? ridic vocea fara sa imi dau seama .
- Da, Sakura, stiu . Imi pare rau sa iti spun; trebuie sa te grabesti cu materia de la cursurile teoretice si cu antrenamentele de la taijutsu . Tine minte ca avem si o simulare de lupta saptamana viitoare. Pregateste-i cat de bine poti; imi raspunde sec, deranjat probabil de faptul ca am ridicat tonul.
- Scuze, Shikamaru (Desi urasc sa imi cer scuze, am incercat sa fiu rezonabila de dragul situatiei. Nu vreau sa se observe atat de mult temperamentul meu devenit incontrolabil cateodata). Deci, ce-i cu lista?
- E noul orar. Avand in vedere ca esti cea mai bine pregatita in ceea ce priveste materia teoretica, iar Gai-sensei nu este aici pentru cursurile de taijutsu, pana la admitere te vei ocupa de toate clasele din anul terminal. Uite aici orarul provizoriu.
- Multumesc.
Intind mana sa iau lista. Toate clasele din anul terminal? Sunt 4 clase! Si trebuie sa ma ocup de 2 materii diferite.
La naiba, Tsunade-sama- sper ca tehnica aia sa merite.
Ma asez pe unul dintre scaune si iau o gura de aer sa ma relaxez. Sakura, calmeaza-te ... priveste partea buna: sunt atat de ocupata pentru ca sunt un bun instructor, asa ca ar trebui sa ma simt mandra!
Ma uit in fuga peste orar, exasperata ca era deja ora 8:03, deci am intarziat. Si eu urasc intarzierea! Nu gasesc nicio clasa cu care sa am ora si toti ceilalti au plecat!
- Shikamaru, stai! il strig, vazandu-l indreptandu-se spre clasa de langa cancelarie.
- E vreo problema cu orarul, Sakura? intreaba calm, vizibil neafectat de faptul ca intarzia la primul curs, specific Shikamaru.
- Nu, de fapt da ... cred ca lipseste o foaie sau doua ca nu gasesc clasa cu care am ora acum.
- De fapt orarul e corect. Azi ai ore de la 9.
Rasuflu usurata, relaxandu-ma putin.
- Mersi, atunci.
Incuviinta si isi relua drumul, dar imediat se intoarse.
- Totusi daca te plictisesti ora asta, sunt niste documente in cancelarie care trebuie sortate; zambeste, folosind un ton amuzat- cred ca toata lumea de pe aici stie cat de mult detest sa ma ocup de hartoage.
El pleca inainte ca eu sa apuc sa refuz. Macar am o ora libera- e bine.
Am ramas singura in sala, asa ca imi permit sa imi intind picioarele fara ca cineva sa se uite urat la mine. Pentru ca nu ma ocup sub nicio forma de chestii care tin de secretariat, citesc lista cu elevii din fiecare clasa, ora si ce curs am.
Pe majoritatea numelor le cunosc, insa unul imi sare in ochi- Sarutobi Konohamaru. Extraordinar! Trebuie sa ma ocup de un mini-Naruto timp de 3 saptamani! Mai bine nici ca se putea.
Minutele trec greu, ajungand intr-un final la ultima pagina- clasa D - taijutsu. Mi se intuneca privirea cand vad ca il am de la ora 16. Oftez, clar iritata. Tsunade -sama, vrei sa ma omori?
Deci, termin cu academia la ora 17. Apoi trebuie sa merg la spital sa asist la o operatie si la finalul zilei trebuie sa merg sa ma antrenez cu Kakashi-sensei. Fara timp liber pentru mine si fara destul timp pentru antrenamente ... si, mai ales , fara misiuni pana dupa admitere!