Capcana Șerpilor

capitolul 17

Mi-am luat rucsacul . Mi-am pus o lanterna,niste bani si o bricheta. Pentru proprie aparare.

Ma gandeam la Henry si la cat de mult imi lipseste. Am nevoie de el. Mi-a fost alaturi in toti acesti ani. Nu il pot parasi. Am renuntat sa mai sper la gasirea prietenelor mele. Sunt disparute de mult timp. Ceilalti au renuntat, eu de ce sa nu renunt?

Am iesit din castel. Purtam un tricou alb si niste colanti negri. In picioare aveam niste tocuri negre. Merg pe carare spre portalul catre lumea muritorilor . Lumea mea.

-Unde crezi ca pleci?

Ma intorc cu fata. Este Audrey. De data asta purta o rochie neagra cu umeii goi. Avea parul impletit. Arata ca o regina.

-Stiu ca te vei intoarce la noi,dar trebuie sa te rog ceva. Nu te juca cu el. Sunt niste chestii foarte delicate pe care tu nu le poti intelege acum. Asa ca te rog sa fi mai blanda cu el. Tata il mustra foarte mult in copilarie, ii pedepsea pe toti cei care tineau la el.

-De ce facea asta?

-Spunea ca iubirea de orice fel este o slabiciune. Asa ca Dvir s-a inchis,a devenit alta persoana fata de fratele care era.

-De ce imi spui mie asta?

-Am vazut cum te priveste. Nu poti nega ca se poarta frumos cu tine. Te-a salvat chiar daca nu ai cerut asta.

-M-a salvat pentru a omori creatura aceea.

A oftat.

-Doar ai grija. Pentru ca daca il ranesti in orice fel,creatura aia o sa fie ultima problema a ta.

Si a plecat.

Am refuzat sa ma gandesc la ce a zis, nu aveam timp.

Am zarit portalul. Era auriu.Un auriu palid. Am fost atat de aproape de a pune mana pe el dar totul a devenit negru. Cineva m-a lovit din spate.

M-am trezit intr-un pat mare. Peretii erau verzi , iar incaperea era spatioasa, prea spatioasa. Mi-am luat bricheta in mana si am iesit din camera. Holul era facut din aur. Parea un loc dragut in care e toata lumea bine venita, dar simteam rautatea din el . Nu era un loc normal,era vrajit. Inelul functiona, ma avertiza de faptul ca locul acesta este periculos. Trebuie sa am grija.

-Cred ca a venit momentul sa ne intalnim , fiica mea.

Era un barbat, parea batran. Pe cap avea o coroana mare si aurie. Era imbracat cu niste haine rosii de culoarea sangelui . Avea o mantie. O mantie aurie.

-Ma intrebam cand o sa se de-a mama ta batuta . Sa ascunzi un copil de Marele Rege al Regatului Folletto pare a fi o sarcina dificila.

-Esti tatal lui Dvir.

-Tatal vitreg. Este copilul meu adoptat . Am avut nevoie de un baiat asa ca l-am ales pe el. Dar tu. Tu esti fiica mea de drept. Imi apartii. Poti revendica tronul. Henry ar fi mandru de tine.

Am incremenit. De unde stia de Henry. Nu am apucat sa analizez bine situatia cand Henry apare in fata mea.

-Ti-am lipsit?

Rade. Un ras malefic.

-Tu ce cauti aici?

-Este aici pentru ca ma ajuta pe mine. El te-a adus aici. Face parte din poporul meu.

Imi izbucnesc lacrimile. Lacrimi de furie.

-Esti spiridus? Ai stat cu mine doar pentru a ma aduce aici?

-Nu sunt obligat sa iti raspund la intrebari.

Imi vine sa il strang de gat. Sa il ucid. Dar trebuie sa ma adun. Trebuie sa scap de aici.

-De gand puteti sa mintiti atat de priceput ?

-Fiica,trebuie sa iti spun totul. Am asteptat atat de mult. Urmeaza-ma.

Imi ofera bratul lui. Il resping cu toata inima mea.

-Imi mostenesti temperamentul.

Il urmez intr-o camera uriasa. Era arsa. Plina de cenusa.

-Ce este locul acesta?

-Locul unde te-am vazut ultima data .Erai mica,aveai 4 luni. Tocmai aflasem ca esti muritoare. Mama ta stia ca eu voi face tot posibilul sa devii spiridus, pentru a fi urmatoarea conducatoare. Am avut o discutie cu mama ta in acea seara. Ne-am certat. Cand m-am dus sa te vad ai disparut. Impreuna cu mama ta. Mi-am jurat sa o ucid. Te-am cautat ani intregi. Si intr-un final te-am gasit. Eu ti-am ucis prietenele. M-au implorat sa le crut , dar nu am facut-o.

Am simtit furia criminala din mine. Toate momentele in care aveam nevoie de ele . Cat am suferit farab ele. Ucise de tatal meu.

-Presupun ca ma vei ucide si pe mine.

-Planul meu este deja pus in aplicare.

Am scos bricheta. Am zis ca ard acest castel total. Sa ramana doar cenusa.

-Alegi sa faci ce a facut si mama ta? Te voi vana Larissa, nu te indoi de asta. Asta daca scapi cu viata. Otrava pe care o ai in organismul tau este una fatala.

-Otrava?

-Te-am otravit cand te-am prins la portal. Ti-am dat o doza care sa te ucida in vreo 2 ore.

Mi-au cedat picioarele . Otrava isi facea efectul.

-Da-mi antidotul acum, tata.

-Ce repede m-ai gasit fiule. Acum scuteste-ma de scandal si las-o in pace. E doar o muritoare. Este fiica mea si isi va reveni in forma de spiridus.

-Am zis sa imi dai antidotul.

-Tu chiar risti totul? Tot respectul meu? Te-am antrenat,te-am hranit si tu asa ma rasplatesti? Nici macar nu se uita cu respect la tine. Se teme de tine. Nu trebuia să te ajut atunci când te-am găsit pe stradă. Nu trebuia să te implic in lucrurile regale când tu nu ai pic de sânge regal.

Si-a bagat mana in buzunar. A scos o sticluta.

-De ajuns. Vrei razboi fiule? Atunci asa sa fie.

Si-a indreptat degetul spre mine. M-am teleportat in mana lui. Ma sufoca.

-Poate ca nu ai fi murit otravita. Dar asa sigur vei muri.

Isi duce gura inspre urechile mele.

-Ai un spirit puternic, Larissa si ma bucur ca esti proprietatea mea. Dar nu uita. Mereu primesc ce vreau.

-Nu sunt proprietatea nimanui.

-E bine sa gandesti asa.

Si imi taie gatul cu un cutit.

-Pacat ca ai ales echipa gresita.

-Nu!

Dvir tipa. Tipatul lui a fost asurzitor.

Si a fost ultimul pe care l-am auzit inainte sa mor.