capitolul 22

8 2 0
                                    

- Prințesă Audrey..
-Nu-mi spune așa. Te rog. a spus ea.
-In regulă.
- Sa începem cu ținuta.
-Audrey. Nu vreau să mă ocup de lucrurile acestea. Cel puțin nu acum. Am nevoie să-mi văd tatal.
Audey a oftat.
- Tatăl nostru a fost este închis la subsolul castelului. Am o copie a cheii.
Audrey îmi da cheia. Avea o culoare argintie. Cred că era făcută din argint.
- Te rog să ai grijă. Tatăl nostru poate fi foarte manipulativ.
Am dat să plec când Audrey îmi spune rapid:
- Vechiul tău prieten este acolo de asemenea.
Și a plecat.
Am rămas o secundă pe loc. În acel moment mi-au revenit toate amintirile. Dar nu îmi puteam aminti numele lui. Am încercat să imi dau seama. Dar nu puteam. Ceva imi bloca mintea.

Am deschis usa catre subsol si am intrat pe coridor. Am mers drept spre ultima celulă. Am vrut sa ciocăn sau să aștept aprobarea cuiva. Dar eu urmam să conduc acest regat. Eu trebuia să fac legea. Așa că mi-am luat inima în dinți și descuiat ușa.
-Nu mă așteptam să vii așa devreme, dragă fiica.
- Vreau răspunsuri. am grăit eu cu curaj.
De asemenea am închis ușa de la celulă silențios.
-Cred că este timpul să vorbim.
Imi scot pumnalul ascuns și mă duc la gâtul lui.
-Deja începi să-ți folosești puterile? Se pare ca blestemul se manifestă mai repede decât mă așteptam.
-Ce blestem? spun așteptănd răspunsuri.
- Întâi îndepărtează pumnalul acela de mine.
L-am îndepărtat dar tot îl țineam pregătită să-l înjunghii.
- Înainte să te naști, prezicătorii noștri au prezis că tu o să fii aleasa. Singura care o sa aibă două opțiuni. Să distrugă lumea sau sa o ridice la un nivel neașteptat. Esti cea aleasă să aibă puterea șarpelui. Colierul acela.
Mi-am atins colierul.
-Ce este cu el?
-El este cauza blestemului tău. Dacă o sa continui să îl porți o să capeți o putere incredibilă. O să fii un șarpe dar cu față de om.
Am încercat să-l dau jos. Era blocat. Indestructibil.
-Legenda spune că după ce trece un an o să fii coruptă de puterea colierului. O să îți dorești să ai acea putere pentru totdeauna.
-Dar ai spus că am de ales. Ai spus că sunt singura care are această oportunitate. am repetat.
- Da, după un an și o zi o să ți se ofere o alegere. Să păstrezi puterile, acestea ajungând să te corupă și să nu mai gândești, sau...
- Sau?
-Prefer să aștepți să descoperi singură.
Îmi îndrept mâna catre pumnal.
-În regulă. În regulă. Nu este nevoie să recurgem la asta Regină a Șerpilor.
-Spune-mi totul!
-Sau alegi să-ți pierzi puterile , amintirile și dreptul la coroană. Vei începe o nouă viață, condamnată. Deoarece nu vei știi nimic.
M-am întors cu fata către gratii. Nu aveam altă opțiune. Eram condamnată.
- Mereu este o alta opțiune. mă întorc către el.
- Nu și acum. Ești condamnată. Voiam să fii sub controlul meu când se întâmplă asta dar se pare că am ajuns în niște gratii.
Nu se poate. Trebuia să existe altă opțiune.
-Chiar îmi pare rău că ti-am dat acel colier,Larissa.
Era fostul meu prieten. Chiar daca nu-mi aminteam numele lui nu aveam curaj să ma întorc cu fața la el. Nu voiam să mă vadă plângând.
Mi-am scos pumnalul și m-am dus către tatăl meu.
-O să regreți pentru asta.
-Nu câștigi nimic dacă mă ucizi. Nu o sa schimbi destinul. spuse speriat.
-Poate nu. Dar ,în caz că trebuie să îți reamintesc, faptul că sunt o creatură îmi amplifică furia. Și, în acest moment, am poftă de răzbunare.
Așa că i-am taiat gâtul. L-am ucis. Apoi dau cu ochii de el. M-a văzut plângând. Așa că mă duc înspre el cu pumnalul în mână.
-Vrei să încerci și tu experiența tatălui meu?
A tăcut.
Văzând că nu zice nimic am plecat. Am încuiat usa de lemn. Avea un simbol pe ea. Era un fluture. După ce l-am văzut mi-am folosit pumnalul și am scrijelit niște cuvinte în altă limbă. Nu mă puteam controla. Ce mă speria mai mult era că îmi aminteam lucrurile astea. Dacă aveam un moment trebuia să fiu inconștiență. Dar cumva puteam să văd totul. M-am îndreptat spre camera lui Dvir. Aveam pumnalul în mână. Trec fără probleme de paznici.
Ajung în camera lui Dvir.
-Larissa,ce faci aici?
Ma îndrept spre oglindă. Aveam ochii verzi complet.
-Larissa?
Mă întorc cu fata spre el.
-Ce faci?
-Am venit să vă ucid maiestatea voastră.
Mi-am scos pumnalul și l-am înjunghiat pe Dvir.

Capcana ȘerpilorUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum