Capcana Șerpilor

capitolul 12

Capitolul 12

Dupa intrebarea mea nu a mau spus nimic. A tăcut. Mi-a spus doar sa vin după el. L-am urmat. Palatul era unul urias, negru. Totul era negru. M-a condus spre o camera.

-Asta este camera ta cat timp vei sta aici.

-Nu vreau sa stau aici, cu tine. Vreau sa ma intorc acasa si sa imi caut prietenii.

- Prietenii tai sunt aici.

-Cum?

-O sa iti explic totul in curand. Deocamdata nu pot avea incredere in tine.

-Tu sa ai incredere in mine? Tu m-ai luat din lumea mea si m-ai adus la tine acasa. Fara acordul meu.

-Si ai fi preferat sa stai lesinata intr-o balta de sange? Da-mi piciorul tau. Sa ti-l vindec.

- Am spus ca nu vreau ajutorul tau.

-Nici daca se face o infectie? Poate ajunge grav, iar in Forretto nu avem spitale pentru muritori.

-Nu imi pasa.

-Odihnește-te, Larissa. spune el.

Imi deschide usa. Intru intr-o camera fabuloasa. Dar neagra. Perdelele erau negre. Patul era negru cu alb, iar peretii aveau culoarea gri. Nu erau culori. Decat negru, alb si gri. La plecare mi-a spus:

-Noapte buna, Lari.

Inainte sa ma culc voiam sa il sun pe Henry. Am incercat dar nu a raspuns.

Eram pregatita sa renunt cand am auzit o bataie in geam. M-am uitat pe geam si am vazut-o pe Stephanie.

-Stephanie? Ce cauti aici?

-Eu nu sunt Stephanie, sunt sora ei geamana si zana.

-Zana? Daca tu esti zana, Stephanie este zana de asemenea?

-Ea a mostenit partea mamei de muritoare. Eu pe a tatalui.

-De ce ai venit?

-Mi-a zis noua ta prietena sa vad ce faci. Poate nu e zana dar ea e vrajitoare. Intr-un fel. Are viziuni.

-Cum te cheama? intreb eu.

-Elisabeth. Numele noatre sunt foarte diferite.

Elisabeth avea parul lung. Diferit de Stephanie. Parul ei era gri si lung. Putin încrețit. Ochii erau la fel ca ai lui Stephanie. Era imbracata in negru.

-Sa inteleg ca ai făcut cunostinta cu printul mostenitor.

-Da. Doar ca nu ii stiu numele.

-Nimeni nu il stie. Nimeni inafara de rege.

-Dar de ce mi-ai spus numele tau?

-Pentru ca nu este numele meu de zana. Este cel de muritor. Cu totii primim unul atunci cand calcam in lumea muritorilor. Doar familia regala nu primeste. Este o traditie veche prin car isi arata superioritatea.

-A spus ca prietenele mele sunt moarte.

-Nu stiu ce sa iti spun. O sa vorbesc cu sora mea sa te ajute. Dar iti dau un sfat. Niciodata sa nu bei vin de aici. Crede-ma au un efect groaznic asupra muritorilor. Leșinați sau chiar muriți. Deci ai grija ce bei aici.

-A spus ca acest inel ma apara de puterile voastre.

Mi-a luat mana si s-a uitat la inel. Fata ei s-a facut alba, iar ochii ei s-au facut negri. Nu mai erau albastri.

-Acesta este un inel vechi. As putea spune unicat. Lumea nu a mai vazut unul de 300 de ani. Printul trebuie sa tina la tine ca sa ti-l dea. Daca tatal lui ar afla. Nu stiu ce s-ar alege de el. Tine-l ascuns. Poarta-l pe degetele de la picioare. Dar nu-l lasa pe rege sa il vada.

Si spunând asta a dispărut in noapte.