capitolul 9

13 3 2
                                    

CAPITOLUL 9


Intr-un final avionul aterizeaza in SeaTown. Cobor, iau bagajele si merg spre vechea mea casa.


-Esti pregatita? Intreaba Henry.


-Sunt.


Bag cheia in usa si o deschid. Casa era prafuita. Nu mai era nimic in ea inafara de un televizor, o canapea si un pat. Ne-am descarcat bagajele si m-am asezat pe canapea. Amintirile incepeau sa imi revina. Erau decat niste franturi din tot ce am trait aici dar erau momente frumoase.


-Esti in regula?


-Sunt bine.


-Bine.


-Trebuie sa merg la proba. Acum.


- Vin cu tine. O sa dau si eu proba. Nu scapi de mine. I-am promis mamei tale.


-Nesuferit mai ești.


-Știu.


Si am pornit spre politie. In drum spre sectie am vazut multe afise cu prietenele mele. Cu fetele lor. Afise cu fetele lor, avand ochi negri.


-Cum pot sa fie atat de insensibili. Intreaba Henry.


-N-am idee. Pur si simplu au inima de piatra.


- Sa mergem spre secție.


Ajungem la secție. Nu era multa lume. Cand eram mica mergeam mereu acolo si era multa lume. Era mereu plin locul acesta. Dar acum nu este nimeni. Doar cativa oameni.


-Buna. Îmi poti spune unde il pot gasi pe serif? Sunt aici pentru post.


- In camera din fata. Dar am nevoie de numele tau mai întâi. Eu sunt Stephanie.


-Larissa.


- Mersi. Drept in fata.


Asa ca merg in fata. Ma uit peste tot in jur. Vad cat de multe s-au schimbat de cand am fost aici ultima oara. Tablourile au dispărut. Henry a ramas sa completeze si formularul lui. M-am uitat dupa el. Nu il vedeam. Asa ca am decis sa merg dupa el. Pot intra la serif mai tarziu.


-Henry!


Cad. Ma impiedic de cineva.


-Imi pare atat de rau. Vrei sa te ajut?


-Sunt bine.


Era un baiat. In jur de 20 de ani cu par negru si ochi negri de asemenea.


-Sunt bine.


-Nu prea pari bine. Alergai de parca ai zarit o fantoma.


-Am spus ca sunt bine. Cautam pe cineva.


- Bine, dar sangele care iti curge din genunchi nu recomanda sa alergi sau sa depui prea mult efort.


-Sunt bine. Nu am nevoie de ajutor.


-Daca spui tu.


Si a plecat. Cand m-am ridicat am vazut balta de sange lasata de piciorul meu.


-Esti bine? Intreaba Stephanie.


-Sunt bine. L-ai vazut pe Henry?


-Nu l-am vazut. Imi pare rau.


-Ma duc sa il caut.


Am iesit afara, am mers prin toata sectia. Henry era de negăsit. Decid sa il sun. Nu raspunde. Merg direct la serif si ii spun ca a disparut. Acesta imi spune sa merg acasa.


Ma indrept spre casa cand mi se face rau. Totul devine negru. Cred ca am cazut si am leșinat.


-Esti bine? Ma intreaba cineva.


-Sunt bine.


Era baiatul pe care l-am intalnit la secție.


-Ce vrei? Unde sunt.


-Esti in siguranță. Te-am vazut jos si am decis sa te iau acasa.


-Si unde mai exact?


-In Folletto.




Capcana ȘerpilorUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum