Capcana Șerpilor

capitolul 16

-Mi-a spus ca ma v-a readuce inapoi fara sa devin spiridus,zana sau cum va numiti. In primul rand. Cum sa ma readuca inapoi ca spiridus daca sunt om?

Avea un secret. Il vedeam . Simteam. Tinea in el ceva ce nu voia sa iasa. Ca eu sa nu pot afla.

-Nu este momentul pentru astfel de discutii. Tocmai te-ai intors din morti. Nu este ceva ce experimentezi in fiecare zi. Stiu ca mai e mult timp pana o sa ajung acolo dar spune-mi. Cum era? Ce simteai?

Am inceput sa-I povestesc.

-Era o incapere infinita. Fara inceput sau sfarsit. Mi-am vazut corpul, si pe tine langa el. Dupa ce ai plecat a aparut diavolul. M-a condus in iad si am simtit durere,singuratate si furie. Iadul nu era rosu cum se spune in povesti si legende. Avea o culoare neagra,iar podeaua era facut din sange cristalizat.

Mi-am verificat urechile. Erau normale.

-Era sa mor . Si doar pentru ca am mers la o simpla vanatoare. Dar cand v-a trebui sa omor creatura aia. Nu vreau sa mor. Nu sunt pregatita sa devin o creatura nemuritoare.

S-a ridicat de pe fotoliul negru-auriu.

-Fiind zana ai anumite avantaje. Esti mai rapid, iti dai seama cand minte cineva,esti nemuritor si iti poti opri emotiile. Exista si dezavantaje. Furia este mai puternica,iar dorinta de razbunare este mereu pe primul loc. Cand o zana are fixata ideea de razbunare, nu o opri. Doar va lasa un cadavru in plus.

Am stat si m-am gandit. Nu ar fi atat de rau sa devin o zana. Dar daca as deveni o zana dorinta mea de razbunare ar putea distruge orase. Furia mea este oricum puternica.

-De cate ori ti-am spus sa iti teleportezi pantofii cei vechi in oras si sa nu mi-i dai mie sa ti-i repar.

M-am intors spre usa.

A intrat o fata. Era destul de inalta si avea parul alb. Ochii ii erau de un negru in care nu vedeai nimic. Erau doar negri. De cand a pasit mi-am dat seama ca este o fire puternica,curajoasa si care lupta cand vrea sa obtina ceva.

-Ai adus si o fata la noi acasa. Ce am mai ratat?

-Larissa. Ea este sora mea mai mare Audrey. Audrey ea este Larissa. A venit sa ne ajute sa prindem creatura care umbla pe pamanturile noastre.

-Mai nou vorbesti si civilizat. Ultima moara cand ne-am vazut m-ai injurat in loc sa-mi spui la revedere.

A dat din nas.

-I-ai dat inelul tatei? Ei?

Am ramas nemiscata. Inelul asta ar trebui sa fie nu poata fie detectat. Daca fiica marelui Rege a simtit atat de usor mirosul. Cat de mult I-ar fi luat regelui sa-l detecteze.

-Stiu ca esti panicata acum dar linisteste-te. Ea poate simti mirosul pentru ca ea a purtat inelul prima. A fost faurit pentru ea.

-Dar ea este spiridus. Nu are cu ce sa o ajute.

Audrey s-a uitat cu putina rautate la mine.

-Am fost om. Exact ca tine. Eu am murit dintr-un motiv stupid. Aveam o inima de om care se sacrifica prea mult pentru cei din jur.

A plecat.

-Poate te ingrijoreaza faptul ca insasi fiica Regelui Noptii a murit. A murit pentru ca nu a fost protejata. Tatal meu s-a axat pe instruirea mea si protejarea mea. Pe Audrey a lasat-o in plata Domnului. Venea acasa doar ca sa manance si sa doarma.

-Pare foarte trist. Propriul tata sa nu-ti acorde pic de atentie.

-HAI PE BUNE OMULE NU MA SALUTI SI PE MINE?

Cineva s-a telepotat aici. Era un barbat de data asta. Par blond si inalt. Parea de parca este in acelasi timp si destept dar si un amuzant.

-Buna Joseph. Cred ca ti-am povestit despre Larissa nu?

-Normal. E fata care ne va ajuta sa omoram creatura.

A plecat.

-Face parte din grupul meu restrans. Acolo sunt oamenii in care am incredere ca nu ma vor dezamagi si sunt puternici. Audrey este si ea parte din grup.

M-am uitat mirata. Nu credeam ca un monstru are prieteni.

-Ma asteptam ca prietenii tai sa fie niste umbre. Niciodata persoane.

A ras.

-Mai am o propunere pentru tine.

-Nu vreau sa aud propunerea. Ma duc maine in lumea muritorilor. O sa las niste semne de intrebare daca dispar asa fix dupa disparitia prietenului meu.

Am dat sa plec dar m-a luat de mana.

-Numele meu este Devlin. Ma poti striga Dvir. Daca vei avea nevoie de mine doar repeta numele meu in gand si voi aparea.

Mi-a dat drumul la mana si am plecat in lumea muritorilor.

Tocmai mi-a spus numele lui.