Jocuri Ilegale ✓

Capitolul 49

"Gândurile se hărțuiesc între ele câinește, luptând să cucerească postul de comandă. Când unul cade trăsnit se ivește cu iuțeala fulgerului altul mai puternic și-i ia locul. Pe câmpul de bătălie mor în încăierare zeci și sute de gânduri, până ce unul, născut din viața celorlalte și chiar în timpul ostilităților, învinge și pune mâna pe frâne.Cine va putea să descrie cândva acest război tăcut, cu armele logicii, ale intuiției sau învățătura experienței care se sfârșește ca să reînceapă iarăși de pe aceleași poziții sau de pe altele, fără a conteni vreodată?"

– Mihail Drumeș

Capitolul 49

Sunt unele lucruri în dragoste care nu se spun decât în taină

     Ne întorseserăm de cel puțin o lună în oraș după o lungă perioadă de spitalizare și sesiuni chinuitoare de refacere al piciorului, iar acum puteam respira cu adevărat ușurată. În zilele ce au urmat am reușit să-mi dau ultimul examen rămas și am ajutat-o pe Emilia cu renovarea cofetăriei. Deși încă era o stare de agitație în oraș datorită evenimentelor ce au circulat pe toate canalele internaționale de știri, iar mass-media a umplut tot internetul cu evenimentele făcute de Xavier. Părinții acestuia au fost ținuți sub observație, iar afacerile lor au dat faliment.

     Un trăsnet a bubuit pe cer în miezul nopții m-a făcut să deschid ochii speriată deoarece a răsunat în toată casa, luminând totodată camera. Treptat, zgomotul s-a pierdut în noapte și eu clipeam din cauza luminilor fulgerelor ce scânteiau prin geam, încercând să disting ce se întâmpla afară.

     Am căscat și am închis ochii, în încercarea de a mă întoarce la visul de mai devreme, însă aerul răcoros îmi dezmierdă spatele, trimițându-mi fiori reci pe brațe și picioare. Am deschis din nou ochii și pe buze îmi apăru un zâmbet larg.

     — Sper că nu dormi, micuțo.

     Ridicându-mi capul într-o parte, îl văd pe Sin cum intră pe geamul ferestrei mele, apoi îl închide și se așează în spatele meu pe marginea patului. Râd înfundat, privindu-l și văzând cum picăturile de ploaie i se scurg din păr. Nu mă săturam să-l privesc.

     — Știi că poți folosi ușa, ca toți oamenii normali.

    — Nu cred ca Sam a uitat faptul că am încătușat-o și am dus-o la secție. A încuiat ușa de la intrare, cât și pe cea din curtea din spate, nelăsându-mi altă variantă decât să urc prin copac.

      Surâd în timp ce Sin se întinde înspre mine și îmi acoperi buzele cu săruturi dese, catifelate și incitante. Nu îmi dădea șansa să răspund, așa că tot ce am putut să fac a fost să-mi lipesc mâinile de el și să-l trag după mine în pat.

     Mi-a ridicat maioul îngrămădindu-l deasupra sânilor și s-a aplecat, mi-a apucat sânii cu mâinile ca mai apoi să-i strângă și să-i sărute lacom. Gura lui păcătuia pe pielea mea, lăsându-mă doritoare după mai multe păcate, după mai multe atingeri și gemete. Am rămas fără aer, șoldurile ridicându-mi-se ușor sub el, în timp ce îi zgâriam ușor pielea prin tricou, zâmbind când îmi răspundea cu o înjurătură mormăită sau un geamăt.

     Puteam simți cât de udă eram și cât de mult îmi doream gura lui lipită de pielea mea, de respirația sa fierbinte pârjolindu-mă și făcându-mă să implor după mai mult.

     Am înghițit anevoios când mi-a dat pantalonii scurți de pijama jos, apoi s-a jucat cu chiloții mei trăgând ușor de ei, doar pentru a prelungi așteptarea. Ușor înfuriată de jocurile lui, i-am prins fața în ambele mâini și l-am tras la nivelul meu pentru a-mi lipi buzele de ale sale, iscând un duel. Îmi trase chiloții și maioul de pe mine, apoi se dezbrăcă și el de hainele lui. Coprul îmi vibra, pulsul îmi bubuia și mi-am strâns coapsele simțind umezeala cum mă face să devin și mai nerăbdătoare cu fiecare secundă.