Jocuri Ilegale ✓

Capitolul 21

Purgatory will come, but so will the Heaven."

– Eloise Night

Capitolul 21

You can't touch this

Mi-am lăsat oftatul zgomotos să-mi iasă din plămâni în timp ce m-am întins pe pat și mi-am cuprins capul cu mâinile. Paginile parcă nu se mai terminau odată și simțeam că înnebunesc. Mi-am înghițit frustrarea, având nevoia disperată să-mi aprind o țigară, așa că m-am ridicat de pe pat și m-am așezat lângă fereastră pe scaun și am deschis geamul.

- Deja cred că e plictisitor pentru tine, poți pleca dacă vrei, i-am spus lui Sin în timp ce mi-am aprins țigara și am tras un fum.

Trecuseră două zile de când Sin venea la mine să mă ajute să învăț, însă nu era de ajuns. Eram trează de mai bine de patruzeci și opt de ore de învățat, cu vreo două sau trei ore maxim de ațipit cu capul pe cărți. Și toate astea la ce bun? Simțeam că orice aș învăța nu are cum să îmi intre în cap și totuși, măcar dacă aș reuși să rețin ceva, simt că nu știu nimic, și la examen o să uit tot.

- E mult mai distractiv să te văd pe tine cum ațipești, dintr-o dată îți așezi fața pe cărți, apoi peste cincisprezece minute te trezeșți brusc alarmată, mai bei o gură de cafea și te pui să înveți din nou.

Da, ce mai spectacol. Ce să-ți spun... Într-adevăr, dacă aș privi lucrurile din perspectiva lui probabil și eu m-aș prăpădi de râs, însă el nu trece prin ceea ce trec eu.

- La tine cum era atunci când aveai de învățat pentru examene? am întrebat trăgând încă un fum din țigară.

Îl vedeam cum nu îi plăcea mirosul de tutun însă își menținu replicile pentru el cu privire la asta și îmi răspunse la întrebare.

- Când am fost la Academie, stăteam la cămin. Stăteam zece băieți în cameră și aveam program până la ora zece seara. Nu puteam învăța pe timpul nopții nici dacă aveam lămpi sau lanterne sau orice altceva cu lumină, deoarece garda sau gardienii cumva aflau, dădeau buzna în camere și te puneau să faci raport cu privire la motivul pentru care stăteai treaz după ora stingerii. Iar ziua următoare tu și colegii de cameră făceai ture în plus de alergat pe teren.

M-am încruntat. Asta era o regulă de rahat.

- Și cum se presupunea că puteai să înveți pentru toate examenele, ținând cont că în timpul zilei aveai cursuri și în cameră erați atâtea persoane? Și cu siguranță, băieții nu făceau liniște.

- Te descurcai cum puteai, răspunse el simplu. De cele mai multe ori, după cursuri mergeam afară sau la bibliotecă sau oriunde altundeva unde să fie liniște și să pot să învăț. Stăteam și pe hol, și pe iarbă în curte...

Asta era cu totul nou. Nu mi-aș fi închipuit că Sin să fi fost disciplinat și să fi avut atâtea chestii care să îl fi marcat oarecum, adică până la urmă e stresant să ști că nu poți să înveți când mai ești cu o persoană în cameră și în același timp să nu poți învăța noaptea, mai ales când noaptea e singurul moment în care te poți concentra. Ceva din privirea lui părea că mai avea ceva de spus, dar o elimină rapid și își îndreptă din nou atenția asupra cărțîi de anatomie animală de data asta. Reușisem să acopăr informațiile care îmi trebuiau din cele de anatomie umană și acum trecusem la următoarea carte.

- Dă-mi un exemplu de un os dorsal la un câine, spuse Sin răsfoind cartea și oprindu-se la o anumită pagină.

- Coloana vertebrală este un os dorsal pentru stomacul unui câine, cred.