Jocuri Ilegale ✓

Capitolul 37

"You laugh because you think it's a joke. I laugh because you think I'm joking."

-Joker

Capitolul 37

Prizonieră

Deschid ochii încet și văd copacii trecând în viteză pe lângă mașină, iar melodia de la radio umplea zgomotul de pe fundal. Am plecat acum câteva ore de la cabana din pădure, înainte că soarele să răsară în totalitate, iar acum când deschid ochii în totalitate văd că ne apropiem cu repeziciune de un oraș.

Mă uit la Sin care se află în stânga mea și nu schițează niciun gest. Încă îi puteam simți corpul lipit de al meu de seara trecută și respirația lui caldă pe gâtul și spatele meu. Era plăcut să mă gândesc la el în modul acela, dar de fiecare dată îmi reprimam astfel de gânduri. Atâta timp cât Sin nu îmi dădea de ales decât să-l copleșesc cu întrebări dificile, atunci așa voi face ori de câte ori voi putea. Trebuia sa aflu adevărul.

— Ne apropiem de Atlanta? întreb buimăcită în timp ce mă frec la ochi și mă așez mai bine în scaun.

— Da. Încă vreo 4 ore și am ajuns la loc sigur.

Tocmai ce mă pregăteam să îl întreb care și unde era pericolul de care se temea atât de mult, însă Sin semnalizează dreapta și întră în parcarea unei benzinării. Oprește mașina în dreptul pompei pentru benzină și scoate cheile din contact. Îmi întinde portofelul său, apoi îmi spune domol:

— Du-te și ia ce dorești de mâncare pentru drum, în timp ce eu alimentez mașina. Să nu dureze mai mult de zece minute.

Am deschis gura să spun ceva, însă am închis-o la loc. Plaul meu de a-l face pe Sin să-şi iasă din minţi şi de a-mi spune adevărul trebuia să se realizeze acum, mai ales că era şansa mea de a sta câteva minute nesupravegheată de ochii săi ca de vultur.
I-am luat portofelul și am ieșit din mașină îndreptându-mă înspre magazinul benzinăriei. Am intrat pe ușile glisante simțind cum ochii lui Sin mă urmăresc la fiecare pas, chiar dacă nu eram mai departe de douăzeci de metri de el. În timp ce mă plimbam printre rafturi dând de înțeles că sunt indecisă cu privire la mâncare, îi trag o privire fugitivă lui Sin care încă se afla la pompa cu benzină. Ochii săi erau ațintiți asupra panoului cu litri, atunci am zâmbit știind că era momentul să îmi pun planul în aplicare.

Magazinul avea o baie micuță în spate, cu un geam înalt dar încăpător pe unde mă puteam strecura afară. Am băgat portofelul lui Sin în buzunarul blugilor și mi-am proptit palmele pe pervaz apoi am deschis geamul încet. Am scanat zona de afară știind că aveam ieșire spre partea din spate a magazinului și totodată a benzinăriei. După ce am sărit de pe pervaz și picioarele mele au atins pietrișul câteva furnicături datorită adrenalinei îmi clocoteau în vene simțind cum fac ceva rău. Nu ar fi trebuit să mă simt vinovată că fugeam de Sin, însă voiam să îl enervez. Furia îi face pe oameni să spună ce au pe suflet, iar dacă prin compasiune şi calm nu reuşisem să îl fac să îmi vorbească, atunci trebuia să recurg la măsuri extreme. Nu aveam să fug de el, deoarece aveam nevoie de el mai mult ca de aer, ci aveam doar să îl sperii puţin.

Tomberoanele de gunoi se aflau în dreapta mea, iar în stânga se aflau niște fiare care probabil fuseseră uitate acolo de când s-a deschis benzinăria. Am făcut câțiva pași pe lângă fiare, în partea opusă a benzinăriei, spre câteva tufișuri care se aflau aproape de autostrada. Orice loc era o bună ascunzătoare și știam că nu puteam stă prea  mult într-un loc deoarece Sin își va da seama că lipsesc prea mult și va porni să mă caute.