Jocuri Ilegale ✓

Capitolul 45

„Sufletul tău să fie totdeauna la fel cu gândul, gândul cu vorba și vorba cu fapta, căci numai astfel vei obține un echilibru statornic între lumea ta cea mică dinăuntru și lumea dinafară"  Liviu Rebreanu

Capitolul 45

Răspunde furiei cu furie

Dezastruos.

Așa arăta holul casei și era de nerecunoscut... Ciobit. Tăios. Periculos. Acesta era holul meu, cel care ducea dinspre camera mea spre baia de pe hol pe care o foloseam toți.

Eu am făcut asta.

Uneori, de cele mai multe ori, unele lucruri se distrug - iremediabil. Și îți taie respirația... pe loc.

Mi s-a tăiat respirația când am intrat în baie, frustrată, furioasă, exasperată din cauza unor probleme la liceu. Când am ieșit trântind ușa băii, oglinda grea montată pe fața ușii a alunecat din feroneria care o ținea la locul ei și s-a prăbușit cu zgomot pe podea - un milion de cioburi sparte au rămas pe jos reflectând lumina după-amiezii.

N-am spus nimic. Am examinat pagubele și am respirat adânc. Și am așteptat reacția mamei care auzise paguba spărgându-se pe podea, de jos, din bucătărie unde pregătea cina.

După ce a văzut grozăvia mea, nu a a îndrăznit să mă privească în ochi și a iesit în curte și am simțit lacrimile fierbinți care îmi curgeau pe față. Este uimitor cât de singur te poți simți în momente ca acestea. Mi-am dat seama cât de speriată și dezamăgită mă simțeam. Știam că avea să mă certe după ce vine de afară și că voi avea parte de o morală groaznică. Știam că am dezamăgit-o și am supărat-o fără să vreau. Stiam că aveau probleme cu banii, iar o oglindă nouă nu era pe lista lor de cumpărături. Mai mult decât atât, tata și Salazar aveau să vină cât de curând acasă și aveam să îmi iau câte o ceartă și de la ei.

Mă durea sufletul să o aud pe mama plângând sau țipând de furie. Mă durea sufletul atât de tare, încât am început să plâng și eu.

Bine ai venit, Furie - Nu-mi amintesc să te fi invitat în casa mea. Eram ruşinată, îngrijorată, speriată.

Mama s-a întors înapoi în casă și a urcat la etaj unde mă aflam eu pe jos lângă cioburi plângând.

— Mamă, nu o voi mai face niciodată, îmi pare atât de rău, am izbucnit eu în lacrimi.

Mama mă cuprinse în brațe și mă strânse la pieptul ei, făcându-mă să mă cocoloșesc. Era atât de puternică și de liniștitoare îmbrățișarea, încât mă făcea să uit de tot ceea ce era rău pe lume.

— Te iubesc și esti în siguranță, începu să spună, liniştindu-mă, la fel cum linişteşti un copil mic care tocmai s-a lovit. Sunt aici cu tine. Ce a fost mai greu a trecut acum. Furia este o emoție cu adevărat puternică, iar tu ai drept la furia ta. Furia arde ca o flacără. Te poate purifica, de asemenea, te poate distruge. Există o modalitate mai bună de a-ți arăta emoțiile puternice și vom lucra împreună la asta.... mâine. Sunt aici pentru a te ajuta. Nu ești niciodată singură în furia ta. Nu ești niciodată singură în temerile tale. Suntem aici împreună. Acum vom face curățenie împreună.

Și am curățat cioburile sparte. Am măturat și am dat cu aspiratorul împreună. A fost o muncă liniștită. A fost o muncă atentă. Am fost calmă. Atenţia şi calmul mi-au lipsit cu desăvârşire de atâtea ori când am lăsat ca furia să îi ia locul, când a trebuit să gândesc diferit, să simt diferit.