Jocuri Ilegale ✓

Capitolul 48

     Sărbătoreau douăzeci de ani de căsătorie, iar tata cumpărase bilete de avion spre Paris peste o lună, pentru a sărbători aniversarea. Lui Salazar i se părea clişeic şi siropos, însă eu mă topeam după astfel de lucruri, mai ales că era vorba despre părinţii noştri, iar eu iubeam să văd cum dragostea lor creşte pe măsură ce înaintau în vârstă.

     Pun farfuriile pe suportul din metal, pentru a se scurge, apoi îmi şterg mâinile, îmi iau telefonul şi păşesc spre uşa de la intrare. Deschid uşa şi observ cum maşina lui Salazar plecase demult, însă aştept şi privesc în întunecimea nopţii. Spre deosebire de alte seri, aceasta era mult mai răcoroasă, iar mirosul verii se estompa încet, fiind înlocuit cu cel de toamnă. La câteva case mai încolo, câţiva vecini făceau gratar şi dădeau o petrece în acelaşi timp.

    Zâmbesc liniştită, deoarece fiecare moment petrecut în cartierul ăsta îmi dădea o stare de linişte sufletească. Toţi vecinii erau prietenoşi şi săritori, gata să te ajute să îţi mai construieşti încă o casă dacă era nevoie. Nu se întâmpla nimic interesant pe aici, în cea mai mare parte a timpului, dar îmi plăcea acest lucru.

     Îmi scot telefonul pentru a-i da un mesaj Samanthei în legătură cu serialul la care mă bătuse de nenumărate ori la cap să mă uit. În câteva secunde îmi trimite mesajul cu numele acestuia şi mă încrunt, deoarece nu înţeleg de ce toată lumea face atât de multă zarvă cu acest renumit Game of Thrones. Oftez, apoi închi uşa şi păşesc spre sufragerie, şi aprind televizorul pentru a începe să mă uit la serial.

~*~

     Rămân uimită de cât de mult îmi place serialul şi în acelaşi timp mă abţin la remarcile haioase ale lui Salazar în timp ce apare câte o scenă de sex sau de bătaie în episod. Înfulecă un pumn de floricele de porumb pe nerăsuflate, apoi se prăpădeşte de râs atunci când Tyrion, piticul, îl plesneşte peste faţă pe prinţul încrezut, al cărui nume l-am uitat cu desăvârşire. Îmi era greu să ţin pasul cu atât de multe nume încă din primele episoade, dar îmi plăcea, deoarece povestea era cât se poate de diversificată şi fiecare personaj avea rolul său pe care mai mult ca sigur aveam să îl aflu ulterior.

    — Abia aştept să văd dragonii, rosteşte fratele meu în timp ce îşi întinde picoarele peste măsuţa de cafea.

    — Şi eu, afirm şi zâmbesc larg. Crezi că vor ajunge să ucidă pe oricine stă în calea lor?

    Salazar îşi butonează telefonul şi verifică încă o dată ora, apoi îşi reîndreaptă atenţia asupra mea.

    — O vezi pe tipa aia cu părul blond deschis, aproape alb? Se spune că neamul din care se trage ea, îmblânzeau dragonii şi cred că asta o să facă ea, mai mult ca sigur.

    Privesc spre care personaj se referă şi înţeleg ceea ce îmi spune, făcând o conexiunea în capul meu şi notându-mi să mă documentez puţin despre serial pentru a vedea toate clanurile şi familiile. Fiecare Casă reprezenta o familie foarte puternică şi mai mult ca sigur erau cunoscuţi şi temuţi pentru un motiv întemiat.

    Brunetul îşi trosneşte oasele de la mâini şi se întinde, mai mult ca sigur simţea nevoia să se odihnească, dar deciseserăm să stăm trezi până aveau să ajungă părinţii noştri acasă.

     — Crezi că o să îi placă mamei, cadoul de la tata? întreb atunci când episodul se termină şi apare coloana sonoră alături de producţie şi cast.

    — Sunt sigur că o să îi placă. Întotdeauna îşi dorise să viziteze Parisul sau orice altă ţară din Europa.

     Avea dreptate, deoarece de multe ori o auzeam pe mama cum îmi povestea despre muzeele din fiecare ţară pe care îşi dorea să le viziteze, fiecare munte, castel sau atracţie turistică. Ce-i drept, şi eu îmi doream să călătoresc, nu neapărat într-o altă ţară, puteam să mergem oriunde, atâta timp cât eram alături de ei.