Iubire periculoasă

Capitolul 10+TRAILER

Văd mica maşină roşie a lui Madi şi răsuflu uşurată.

Îmi făceam griji că nu mă va găsi. Dat fiind faptul că locul în care mă aflu îmi este total necunoscut, nu am fost prea sigură că adresa pe care i-am spus-o, a fost una corectă.

Atunci când micul automobil ajunge suficient de aproape de mine, mă ridic de pe banca din lemn, ce este atât de incomodă încât mi-a amorţit fundul şi trag adânc aer în piept.

Îmi trec de câteva ori mâinile prin păr şi îi mulţumesc lui Dumnezeu, pentru a mia oară în seara asta, că nu m-am machiat. Nu de alta, dar, cu siguranţă, aş fi arătat ca un clovn sadic desprins dintr-un film de groază, dacă aș fi făcut-o. Mă rog din tot sufletul să nu arăt atât de dezastruos pe cât cred eu că arăt sau măcar ca Madi să nu îmi acorde prea mare atenţie, căci nu am chef să îi ofer extrem de multe explicații.

Urc în broscuţa prietenei mele, pregătită de un interogatoriu, atunci când ea opreşte în dreptul meu.

— Hei! bolborosesc, chinuindu-mă să schiţez un zâmbet fals şi ferindu-mi privirea de a ei, conştientă fiind că singura persoană din întreaga lume care îşi poate da seama ce simt cu adevărat doar privindu-mă în ochi este Madi.

— Pot să ştiu cum ai ajuns aici? Se presupunea că o să mă aştepţi la nenorocita aia de petrecere! țipă la mine, în timp ce accelerează.

Mă aşteptam să fie nervoasă, dar nu chiar atât de tare. Am întrerupt ceva "important", probabil.

— Sunt foarte bine, mulţumesc de întrebare! bombăn, foarte sigură fiind că nu fac nimic altceva decât să îi alimentez starea de nervi.

— Mi-am abandonat iubitul pentru a veni aici, la mama dracului, după tine! Merit o explicaţie, bine?!

Vocea ei este mai calmă şi, cu siguranţă, face eforturi supraomeneşti să o menţină aşa.

— Ce vrei să ştii? întreb sec, frământându-mi degetele în poală şi uitându-mă pe geam la cerul lipsit de stele pe care tronează fastuoasa lună, mai albă şi mai mare ca niciodată.

— De ce ai plecat de la petrecere? Întreabă, de data aceasta foarte calmă fiind, virând la stânga şi făcându-mă să mă lovesc uşor cu capul de geam.

Aş putea spune și crede că a făcut-o în mod intenţionat. Putea să mă avertizeze, nu?

— Nu mă distram, răspund scurt, întorcându-mă la holbatul meu la cer.

— Ştii că asta se putea termina mai rău de atât, nu? Sunt conştientă că nu te pricepi la petreceri și la interacțiunea cu oameni străini, dar credeam că știi și tu că nu ar trebui să pleci aşa, cu tot felul de necunoscuţi. Puteai să dai de un obsedat sexual sau un criminal în serie care să îți fi făcut ceva mult mai rău decât să te lase baltă aici. Aparenţele înşală, Aby! Dacă îţi zâmbeşte frumos şi te invită la bâlci nu înseamnă că îţi vrea binele.

Cuvintele ei mă rănesc. Bine, îmi rănesc mai mult orgoliu care, oricum, este mult prea fragil în seara asta.

Ea, prietena mea cea mai bună, fiinţa care mă cunoaşte de când mă ştiu, ar trebui să ştie că nu aş pleca aşa, cu orice necunoscut, de la o afurisită de petrecere la care nici măcar nu ar fi trebuit să fiu.

— Doar gândeşte-te la urmările pe care ar fi putut să le aibă această excursie a ta. Dumnezeule! Cum ai putut să fii atât de inconștientă?

— Nu am plecat cu un necunoscut, bine? cedez, în cele din urmă.

Pot simţi, chiar şi eu, răceala din propriul glas.