Iubire periculoasă

Capitolul 7

Un ţiuit deranjat se aude din bucătărie. Am nevoie de câteva secunde bune pentru a-mi da seama că este produs de fierbătorul ce mă anunţă că apa este gata pentru a fi turnata în ceşti. Mă îndrept, târându-mi picioarele cu greu, spre locul cu pricina şi torn apă în cele două căni pe care le-am pregătit.

Sunt atât de lipsită de putere. Sărutul lui parcă a absorbit şi ultima picătură de viaţă din mine.

Îmi iau cana cu ceai, care nu este de fructe pentru că nu vreau să beau ceva ce i-ar plăcea lui, imediat după ce adaug două linguriţe de miere, amestec bine şi mă îndrept spre camera mea, urcând treptele cu grijă. Ultimul lucru pe care mi-l doresc în momentul de faţă este să fac o mică baltă pe care să trebuiască să o şterg sau să mă opăresc.

Cu greu am nimicit imboldul de a mă duce să beau ceaiul pe canapea, uitându-mă la vreo emisiune locală nu prea bună, aşa cum fac de obicei. Încep să cred că, ceva vreme de acum încolo, voi urî canapeaua aceea.

Mă trântesc, la propriu, pe patul meu nu foarte mare şi nu tocmai moale, imediat după ce aşez cana, în siguranţă, pe noptieră. Simt cum capul îmi zvâcneşte şi aş face orice în momentul ăsta pentru a opri nenorocita asta de durere. În cele din urmă, mă târăsc până în dreptul pernelor şi îmi îngrop fața într-una, sperând că asta va ajuta. Din nefericire, nu îmi este de prea mare folos.

Ce credeam? Că sufocatul ia durerea de cap cu mâna?

Hotărăsc să mă întorc la activitatea pe care o desfăşuram înainte să fiu întreruptă cu atâta nesimţire de băiatul cel rău care mi-a servit o porţie mică de plăcere, dar care nu a fost capabil să îmi ofere ceva de lungă durată. Îndopatul cu popcorn şi holbatul la emisiuni nu tocmai educative cum ar fi Next top model par a fi mai bune decât orice pastilă, căci simt cum durerea dispare încet, încet dar sigur.

Degetele lui schițează mici cerculeţe pe pielea dezgolită a abdomenului meu făcându-mă să îi zâmbesc. Privirea lui este atât de caldă atunci când ochii noştri se întâlnesc. Îmi zâmbeşte dulce când îmi trec degetele subţiri prin părul lui moale, care încă arată perfect. Face o mişcare rapidă şi ajunge imediat deasupra mea, respiraţia lui caldă îmi inundă chipul, mă priveşte pentru scurt timp apoi se apleacă puţin şi îmi sărută vârful nasului făcându-mă să chicotesc. Buzele lui coboară uşor, apăsându-se pe ale mele. Pune stăpânire pe gura mea şi mă face să gem din cauza plăcerii pe care mi-o oferă. Săruturi mici şi umede îmi gâdilă pielea sensibilă a gâtului, făcându-mă să mă zvârcolesc sub trupul lui.

— Aby! Trezeşte-te!

Vocea mult prea familiară a mamei mă face să tresar. Realizez de când deschid ochii că îmbrăţişările şi atingerile lascive au fost doar un vis. O parte din mine este puţin dezamăgită, dorindu-şi să fie atinsă în asemenea mod și în realitate, dar cealaltă parte, mult mai raţională, se simte chiar uşurată că totul a fost un vis.

Nu cred că mai pot face faţă unei întâlniri cu el. Băiatul ăsta a pus deja stăpânire pe mare parte din gândurile mele, acum nici în vise nu îmi mai dă pace.

Mama stă rezemată de tocul uşii şi mă priveşte oarecum îngrijorată. Arată la fel de bine ca întotdeauna. Faţa ei perfect machiată nu îi trădează vârsta şi hainele ei de birou îi scot în evidenţă silueta pe care se chinuie să o păstreze. Uneori, mă întreb cum reuşeşte să se mențină în formă, căci postul de medic îi ocupă cam tot timpul. Zilele şi le petrece la spital, ajutând diferite persoane şi nopţile în biroul ei de la parter, căutând remedii pentru Dumnezeu ştie ce boli.

Uneori, nu ne vedem cu zilele, deşi stăm în aceeaşi casă. Ea vine foarte târziu, mult după ce adorm eu şi pleacă devreme. Nu sunt sigură cât de devreme, dar cu siguranţă înainte de şapte.