Iubire periculoasă

Capitolul 36

Viața este alcătuită, asemenea unui joc de domino, din mai multe piese. Fiecare părticică este legată de celelalte. E suficient ca una să cadă pentru a le dărâmă pe toate.

Avem dreptul de a ne construi viața așa cum vrem. Putem să o clădim pe minciuni si secrete sau pe o bază frumoasă, trainică. Deciziile ne aparțin întru totul, noi facem regulile jocului si tot noi suntem cei care trebuie să le respecte și să suporte consecințele. Putem să construim un castel înalt, falnic, împrejmuit de niște ziduri groase care să ne apere de curioșii ce vor să se infiltreze în împărăția noastră, dar dacă fundația este șubredă, turnurile spectaculoase ce se înalță grandios spre cer se vor prăbuși.

Oamenii preferă să vadă urâtul în ceilalți, îl caută cu disperare în fiecare persoană, iar atunci când îl descoperă se concentrează doar asupra lui și uită de bine și de frumos. În viață, oamenii te vor judecă după eșecuri, nu după reușite, căci fiecărui îi place să creadă că este mai bun decât celălalt. Unii dintre noi nu realizăm acest lucru decât foarte târziu, unii niciodată, iar alții par a ști lucrurile acestea din totdeauna.

Dylan se încadrează în ultima categorie de oameni. Lui îi este foarte ușor să țină tot urâtul din viața lui ascuns bine, undeva în spatele unei fațete dure, frumoase și să lase tuturor impresia că nu a cunoscut vreodată durerea. Nu deschide poarta castelului său aproape nimănui. Pe mine m-a lăsat să intru. Mi-a prezentat grădinile negre și m-a făcut să înțeleg că și cei mai puternici oameni sunt, în esență, la fel de sensibili ca ceilalți.

Îmi dau seama că această confesiune a lui reprezintă unul dintre cele mai mari compromisuri pe care le-ar putea face. Nu este ușor, mai ales pentru o persoană ce nu acceptă mila, ba chiar o detestă, să prezinte o parte mai puțin drăguță a propriei vieți. Oricine își poate da seama că ceea ce simte nu este plăcut, chiar dacă el încearcă să mascheze acest lucru în spatele unui zâmbet.

Îl privesc din nou. Stă comod pe scaunul șoferului și fredonează versurile melodiei ce se aude la radio. Pare bine, relaxat. Asta nu înseamnă că se simte așa.

Cu aproximativ treizeci de minute în urmă, același băiat mă privea trist și îmi prezenta o parte din trecutul pe care a tot încercat să îl ţină departe de mine.

Pe lângă alte lucruri, am aflat că prietenia lui cu Tina a fost de lungă durată și că s-a sfârșit la fel de brusc cum a început. Ea și verișorul lui Dylan au o relație, încă de înainte de a începe liceul. Toată lumea se așteaptă ca ei să se căsătorească. Ceva îmi spune, totuși, că lucrul acesta nu se va întâmpla. Frumoasa domnișoară nu a fost niciodată genul de fată cuminte căreia să îi pui un inel pe deget și să o legi de tine pentru totdeauna, iar partenerul ei pare conștient de acest lucru. Fata i-a fost infidelă în repetate rânduri și el știe foarte bine acest lucru .

Tina și iubitul meu au avut ceva ce Dylan a numit "aventură", dar eu cred că a fost mai mult de atât. Legătura lor nu s-a bazat doar pe sex, așa cum insinuă el. Faptul că în timpul escapadei lor au făcut o oprire la un salon de tatuaje pentru a-și desena veșnic pe piele unul inițialele celuilalt întărește lucrurile pe care le cred.

Am sperat, până când cuvintele i-au părăsit buzele și poate chiar și puțin după, că Tina doar a încercat să se joace cu mintea și nervii mei, că m-a mințit. Dylan mi-a mărturisit că a avut tatuate pe degete literele cu care încep numele frumoasei fete. A ales să le acopere, de îndată de a ajuns înapoi în oraș și au dat totul uitării. Nu au rămas prieteni.

Tina a avut de ales să se întoarcă în brațele celui ce i-a acceptat orice și i-a oferit iubire necondiționată.

— Nu mă privi de parcă aș fi un caz social! îmi cere, pe un ton aspru.