Iubire periculoasă

Epilog

Nunțile sunt evenimente cu o încărcătură specială.

Din afară, totul pare perfect. Mirele și mireasa zâmbesc și dansează fericiți. Socrii par să se înțeleagă de minune, invitații sunt cei mai buni prieteni și se bucură sincer că cei doi oameni aflați în centrul atenției și-au unit destinele.

În realitate, lucrurile stau altfel. În mare parte, oamenii nu se suportă între ei și se judecă aspru.

Nu știu dacă la toate nunțile plutește în aer o tensiune aproape vizibilă, ce face aerul parcă mai greu de respirat sau dacă acest lucru se întâmplă doar acum, în această zi frumoasă de mai în care Madi și Tim au ales să spună "da" în fața ofițerului stării civile.

În ciuda tuturor șușotelilor din jur și a tuturor privirilor iscoditoare ce îmi sunt aruncate constant, mă bucur mult pentru că am ales să particip la acest eveniment.

Trebuie să recunosc că nu mă așteptam ca cei doi să ajungă aici. Mereu am avut impresia că relația lor se va termina, mai devreme sau mai târziu. Mă bucur că m-am înșelat.

— Tu de ce nu ești acolo, lângă femeia cu rochie albă, Abygail? mă întreabă micuțul Erick, trăgându-mă ușor de mână pentru a mă face atentă la el.

Mă aplec pentru a fi la același nivel cu el, chiar dacă știu că îmi voi șifona rochia.

— Femeia cu rochie albă este mireasa, scumpule. Fetele de lângă ea sunt prietenele ei cele mai bune.

Băiețelul de doar trei ani mă privește nedumerit.

— Mami mi-a spus că ea nu are prietene. De ce este acolo?

Privirea mi se mută de la chipul drăgălaș al lui Erick la fața excesiv machiată a Lenei. Fata cu păr negru poartă o rochie lila ce îi vine minunat. Cu siguranță, este cea mai frumoasă domnișoară de onoare.

— Prietenia este un lucru relativ. Nu toate persoanele pe care le considerăm a fi apropiate nouă și sunt așa. O să îți dai seama de asta.

Copilașul din fața mea pare total confuz, iar lucrul acesta mă face să cred că ar fi trebuit să mă fi exprimat altfel. Totuși, nu știu cum altfel să îi explic că habar nu am de ce Lena este acolo, dar eu nu. Ar putea fi un mod prin care Madison să vrea să se răzbune pe mine.

— Eu cred că nu te-a chemat pentru că ești prea frumoasă. Îi era frică că toată lumea s-ar fi uitat la tine și la ea nu

Mâinile lui micuțe se încolăcesc în jurul gâtului meu. Îmi oferă un pupic dulce pe obraz, înainte de a mă elibera. Afecțiunea lui mă face să mă topesc.

Este foarte posibil ca majoritatea persoanelor care mă cunosc să fi stat cu ochii pe mine și nu pe mireasă. Reprezint un subiect interesant de discuție pentru ei. Sunt cea care, în viziunea lor, a dat cu piciorul unui viitor strălucit pentru un băiat care nu o merită. Imediat după ce am renunţat la Harvard, hotărâtă să încep anul următor facultatea de psihologie, oamenii au început să vorbească urât despre mine. Gurile rele nu s-au închis, nici măcar după ce am terminat o altă facultate și am început să profesez. Spre surprinderea mea, am reușit să învăț să le ignor.

— Sunt total de acord cu ce spui tu, voinicule!

De undeva din spatele meu, apare zâmbind Dylan. Mă ajută să mă ridic și își ia fiul în brațe.

Deși îi văd împreună, în fiecare dimineață, încă mă șochează asemănarea dintre ei.

— A ajuns și mama ta. Este așezată la aceeași masă cu părinții mei, mă informează, prinzându-mă de mână.

— Voi trece mai târziu și voi saluta pe toată lumea.

Când Tim ne vede, flutură mâna în semn de salut. Tot prin gesturi, ne cere să ne oprim unde suntem.

Îl urmăresc zâmbind cum zburdă printre invitați până la noi.

— Mă bucur mult că ați venit! Nu mă așteptam să puteți ajunge.

Mă trage într-o îmbrățișare prietenească, apoi le strânge bărbătește mâinile băieților mei.

Madi ne privește de la distanță. Știu că nu se va apropia, că nu vrea să intre în contact cu noi. Pentru ea, nu mai existăm. Am încetat din viață, în clipa în care relația noastră de prietenie s-a rupt.

— Ești la fel de chipeș ca tatăl tău! îl complimentează mirele pe micuțul Erick.

Copilul se intimidează și își ascunde fața în scobitura gâtului tatălui său.

— Sper că vei avea norocul să găsești o fată la fel de bună ca cea pe care a găsit-o el, adaugă, privindu-mă.

Acum eu sunt cea care se intimidează. Din păcate, vârsta nu îmi permite să mă ascund.

— Când o să fie nunta voastră? Au trecut aproape cinci ani de când sunteți împreună. E timpul să faceți pasul cel mare. Toți așteptăm asta!

Aș putea să îl corectez și să îi spun că, deși au trecut cinci ani, încă mai sunt persoane ce abia așteaptă ca relația noastră să se rupă, ce își doresc acest lucru. Una dintre ele este mama lui Dylan. Ea mă consideră principala vinovată pentru eșecul soțului ei în cariera sa politică. O alta este Lena, care, deși i-a dăruit lui Dylan o minunăție de copil, nu a reușit să îi câștige dragostea.

Timpul nu a putut stinge conflictele.

Totuși, cei cei cinci ani ce au trecut au făcut ca unele lucruri să evolueze frumos. Tata a devenit șef de secție. Mama s-a măritată, în cele din urmă, cu fostul unchi a lui Dylan. Și, cel mai important, a apărut Erick- copilul ce ne umple apartamentul cu zâmbete și bunătate.

— Curând! răspunde hotărât Dylan, atingând inelul de logodnă pe care mi l-a oferit săptămâna trecută.

Bună!

Am reușit să ajungem și aici, la finalul acestei lucrări.

Îmi e foarte dificil să descriu ceea ce simt. Totul este atât de „WOW" pentru mine. Nu m-am gândit niciodată că această lucrare va ajunge la peste 6 milioane de lecturi, că îmi veți trimite mesaje pentru a-mi spune că vă place ceea ce scriu. ABSOLUT NICIODATĂ! 

Vă mulțumesc din suflet pentru toată experiența aceasta minunată!

Sfârșitul acestei cărți nu face ca eu să „dispar" de pe această platformă. Voi continua să scriu aici. Dacă doriți, vă invit să faceți cunoștință cu alte personaje de ale mele. „Aparențe" prezintă povestea încurcată a unui fete axate pe dezvoltarea ei profesională, ce acordă mult prea multă atenție părerii celorlați. Sentimentele pe care începe să le dezvolte pentru o persoană nepotrivită fac ca lucrurile să devină extrem de complicate în viața ei și declanșează o serie de evenimente neprevăzute. 

Lucrarea o găsiți pe profilul meu sau accesând link-ul pe care îl las aici, atașat în comentarii.

Pupici, multă dragoste și recunoștință!

INSTAGRAM: mirelabflorentina

Facebook: Mirella Flori (wattpad)

Grup: https://www.facebook.com/groups/936192989774334/