Iubire periculoasă

Capitolul 21

Deși starea de vomă a dispărut, mă simt de-a dreptul groaznic. Atât pe interior cât și pe exterior. Am reuşit să văd în oglinda retrovizoare a maşinii în care mă aflu că rimelul meu s-a întins puțin și că, deși am un strat consistent de fond de ten pe față, sunt extrem de palidă.

Arăt cam ca un cadavru și aș da orice să fiu unul. Aș da orice doar pentru a nu mai simți această durere ce mi-a inundat trupul și care crește în fiecare secundă.

Aș vrea să cobor din nenorocita asta de mașină și să plec cât mai departe de el. Simpla lui prezență mă bulversează și accentuează starea proastă pe care o am, atât din cauza inimii mele frânte cât și din cauza cantității mult prea mare de alcool pe care am consumat-o. Nu pot face asta, în primul rând, pentru că mă simt groaznic și nu cred că voi putea face mai mult de doi pași pe tocurile acestea fără să mă prăbuşesc, și în al doilea rând, pentru că vreau enorm de mult să ajung acasă cât mai repede, iar el este singura persoană care mă poate duce acolo, în momentul acesta.

— Cu cine ești aici, în afară de Andrew? mă întreabă, deschizând portiera și urcând în mașină.

Nu am suficientă putere să mă cert cu el, în momentul acesta dar, dacă aș fi avut, cu siguranță, i-aș fi spus că nu sunt aici cu Andrew și i-aș fi cerut să înceteze odată cu chestiile astea copilărești. Nu este nevoie să joace teatru, știu că nu îi pasă!

— Madi și Tim m-au adus aici, spun în timp ce îmi masez ușor tâmplele.

O durere îngrozitoare de cap m-a cuprins brusc și sper că așa o voi înlătura sau măcar diminua.

— Atunci, sună-i și spune-le că te duc acasă!

Băiatul de lângă mine pare de-a dreptul exasperat, așa că hotărăsc că cel mai bine este să fac ceea ce spune. Știu deja că are un orgoliu prostesc și cum reacționează atunci când cineva nu face cum zice el și chiar nu am niciun chef de vreo scenă, nu în momentul acesta.

— Pe bune? îl întreb ușor ironică și încep să râd.

Brusc, îmi dau seama că nu am cum să fac ceea ce tocmai mi-a cerut pentru că nu am de pe ce să îmi sun prietena. Telefonul meu a rămas în gentuță, deci este încă în mașina lui Madi.

— Ce mai este? tonul lui este tăios, sfâșietor. Și-a pierdut demult răbdarea. Ești moartă de beată și aproape că ai ajuns în patul unui dobitoc! Ți se pare amuzant? mă întrebă, lovind cu putere volanul. Pentru că eu nu văd nimic de râs în asta!

Mă opresc instant din râs. Este adevărat că sunt amețită, dar nu sunt moartă de beată, așa cum insinuă el. Cel puțin, nu mai sunt.

În mod cert, se înșală amarnic, dacă chiar crede că aș fi ajuns în patul cuiva în noaptea aceasta. Sunt suficient de deșteaptă pentru a evita acest lucru, chiar și beată. În plus, uită un lucru foarte important pe care i l-a spus chiar și Andrew nu cu mult timp în urmă: nu toți sunt la fel ca el și nu toți băieții cu care voi vorbi sau cu care îmi voi petrece timpul de acum, vor vrea doar să se culce cu mine.

— Telefonul meu a rămas în mașina prietenei mele, alături de celelalte lucruri ce îmi aparțin, îi spun și, pentru prima dată de când a urcat în mașină, mă privește.

Ochii lui sunt roșii, injectați, dar nu cred că a băut. Eu una, nu l-am văzut consumând nici măcar o picătură de alcool și sinceră să fiu, i-am urmărit mișcările cam toată noaptea.

— O să îl sun eu pe Tim.

Scoate telefonul din buzunar și caută în agendă numărul prietenului său, dar nu apucă să apeleze, căci eu îl prind de mână și îl opresc.