Dădacă de idol [Vol.1]

- Capitolul 12 -

Până la urmă i-am convins pe Jin și Namjoon să deschidă ușa după primele 30 de minute petrecute împreună în cameră, iar imediat ce am ieșit de acolo am fugit acasă speriată de faptul că aș fi putut fi luată la întrebări de unul dintre băieți despre ce se întâmplă între mine și Jungkook, dar nici acasă nu am scăpat așa de ușor.

Mama- Deci, cum a mers?

- Mama..

Mă uitam în ochii ei care sclipeau de fericire și nu puteam să mă abțin să nu schițez un zâmbet larg și să spun tot ce s-a întâmplat. Totuși era mama, puteam să mă descarc la ea deoarece întotdeauna avea sfaturi bune.

Mama- Și sper că răspunsul e "da", nu-i așa?

- Mama, nu vreau să îi stric reputația. Și în plus dacă Bang află sunt moartă.

Mama- Lasă-l pe Bang, nu trebuie să afle prea curând. Sunteți ambii tineri, ar trebui să vă trăiți viața și voi ați face o pereche perfectă.

- Nu-i așa?

Gândul îmi zboară departe, începând să îmi imaginez cum ar fi relația noastră în 2 zile, 2 luni, 2 ani, 2 decenii. Mă vedeam fericită alături de el cu toate că abia de ne cunoșteam, dar iubirea este naivă.

Dau pe gât jumătatea de lapte rămasă din paharul care stătea în fața mea pe masă alături de cel al mamei și mă ridic hotărâtă bătând cu pumnul în masă.

- O să îți urmez sfatul mama! Trebuie să îmi trăiesc viața și acum merg să îi spun față în față că accept!

Fac pași zgomotoși până la ieșire și îmi scot papucii din picioare rapid pentru a mă schimba în adidași gata să plec.

- Urează-mi succes mama, probabil o să leșin de emoții!

Mama- Succes Eunbi, dar eu zic să îți ștergi mustața aia de lapte dacă nu vrei să sperii băiatul!

Mă uit în oglinda de pe hol și îmi șterg buzele chicotind apoi plec în fugă pe scări. La finalul acestora realizez că majoritatea membrilor sunt acasă deci nu voi fi doar eu și Jungkook așa că mă voi panica și mai rău. Oricum deja știam că o să îmi tremure picioarele doar dacă mă uit în ochii lui, deci încă ceva pe capul meu m-ar face să leșin în a 2-a secundă.

Îmi scot telefonul din buzunarul micuț al genții pe care o țineam strâns pe umăr și eram gata să îl apelez și să îi dau întâlnire undeva într-un parc liniștit.

Era al 3-a apel pe care îl dădusem și nimic. Căsuța vocală spunea același lucru de fiecare dată: "Lăsați un mesaj după BIP".

Voiam să renunț și să mă întorc înapoi în casă știind că nu am curajul să merg singură până acolo și să dau ochii cu toți băieții, dar imediat ce pun piciorul pe prima scară cineva mă trage de mână în spatele scării trântindu-mă de peretele rece.

Purta o șapcă neagră și gluga deasupra ei, ceea ce nu mă lăsa să îi văd nici măcar ochii dar parfumul cunoscut îl dă de gol.

- Ce naiba faci aici? spun printre chicote.

Jungkook- După asta nu ai cum să mă mai refuzi!

Își dă gluga jos și își ridică șapca de pe cap lăsând bretonul să îi cadă pe ochi. Își pune mâinile în jurul taliei mele ridicându-mă ușor în timp ce buzele sale își făceau veacul pe clavicula mea.

- Ce faci?

Jungkook- Ce trebuia să fac de ieri!

Mă ridică astfel încât stăteam înfășurată cu picioarele în jurul bazinului său ceea ce îmi dădea fiori în tot corpul. Săruturile urcă ușor pe gât ajungând la buze dar înainte de contactul lor îmi așez mâinile în fața lui și îl întreb.

- Ești pregătit să riști totul pentru o relație cu mine?

Îmi dă mâna la o parte din fața lui și zâmbetul imaculat reiese la suprafață imediat înainte de a mă săruta.

Îmi relaxez corpul știind deja că răspunsul este afirmativ așa că îmi pun mâinile după gâtul lui trăgându-l mai aproape de mine adâncind sărutul cât de mult se poate.

Chul- Jung Eunbi! Te salvez eu!

Acestea au fost ultimele cuvinte auzite înainte să mă desprind din sărut și să îl văd pe Chul după colțul scărilor cu pumnii încleștați. Brunetul vine cu o viteză inimaginabilă către noi și imediat ce mă dau jos din brațele lui Jungkook îl împinge pe jos. Chul se pusese peste el începând să arunce pumni asupra feței lui, iar acela este momentul în care îi sar în spate și îl prind de gât trăgând-ul în spate.

- Ce naiba faci? Ești nebun?

Auzeam cum băiatul de pe jos râdea și imediat îmi întorc capul către el văzându-l cum se ridică ușor cu buza spartă și ochiul aproape vânat.

Jungkook- Nu am fost niciodată bătut din cauza unei fete, dar acum știu cum se simte.

Chul- Mai vrei, sau ce?

Jungkook face doi pași în spate cu mâinile ridicate semn că stă la locul lui în timp ce eu și Chul ne ridicăm în același timp începând să țipăm la unison.

Chul- Ce naiba făceai? Ești nebună fetițo? Ți-am zis că nu îmi place de el și în plus dacă vă vedea cineva?

- Cine ești tu să te bagi în treaba mea? Eu nu am comentat niciodată când tu ieșeai și cu 3 fete în același timp și acum că în sfârșit am pe cineva care chiar îmi place trebuie să faci scandal!

Țip peste el și mă uit la el de parcă l-aș omorî din priviri și chiar asta făceam.

- Să nu spui nimănui ce ai văzut!

Îl ameninț cu degetul apoi îl iau pe brunetul din spatele meu de mână și trec pe lângă Chul lovindu-l în umăr.

Imediat ce ieșim din scara blocului îi pun pe cap șapca și îi ridic gluga peste ea apoi îl trag după mine până la stația de taxi.

[...]

Ajunsesem la locul copilăriei mele, apartamentul bunicii mele de la periferia orașului, un loc liniștit numai bun de a crea amintiri noi.

Jungkook- Unde suntem?

Nu îi răspund, tot ce fac este să îl iau în brațe pe la spate cât timp el își plimbă ochii dintr-o parte în alta a sufrageriei.