Dădacă de idol [Vol.1]

- Capitolul 6 -

/peste 2 luni/

- perspectivă Eunbi -

Au trecut două luni de când am început să lucrez oficial ca un staff pentru BTS sub porecla de "dădacă de idol", iar acum a venit timpul pentru o pauză bine meritată. Băieții au avut o groază de evenimente în aceste două luni dar au avut de asemenea și un tur în Coreea și Japonia care a fost foarte stresant. În al treilea concert din tur, din cauza unei defecțiuni tehnice am fost nevoiți să stăm fix lângă rampele de coborâre de pe scenă pentru a le fixa machiajul cât mai repede, iar din cauza unei pane de curent de câteva secunde am reușit să îmi luxez mâna dreaptă așa că nu am mai luat parte la următoarele 5 concerte.

Un lucru care l-am realizat in aceste 3 concerte cât am fost alături de ei, este că își iubesc cu adevărat fanii și că pentru mine au devenit deja ca o a doua familie. Știu că pare greu de realizat mai ales că în cultura coreeană te apropii așa de mult cu cineva doar după ani buni de prietenie, dar acești 7 băieți m-au făcut să mă simt chiar specială cât timp am fost pe lângă ei.

Nu i-am mai văzut de mult pe băieți pentru că au fost ocupați cu toate acestea şi de asemenea şi din cauza mâinii mele, dar uite că ziua de azi a venit. O excursie bine meritată împreună cu echipa staff și cei 7 băieți la o zonă de camping de la marginea oraşului.

Este 7 dimineaţa şi aştept singură în spatele clădirii companiei cu un rucsac destul de mare în spate. Așteptam de aproximativ jumătate de oră, dar nimeni nu și-a făcut apariția așa că decid să îl sun pe Jungkook, dar ce să vezi, imediat ce îl apelez se aude din spatele meu ringtone-ul telefonului lui. Îmi întorc privirea și îl văd înfofolit într-un hanorac, cu o șapcă pe cap abia reușind să îi văd fața.

— Am ajuns eu cumva mai devreme decât trebuia? Unde e toată lumea? spun pe un ton răstit știind că de obicei ei sunt cei care întârzie.

Jungkook— Și eu mă bucur să te revăd Eunbi și mie mi-a fost dor de tine! Cum am mai fost? Bine, am reușit să trecem și peste concerte fără ajutorul tău, stai liniștită! spune ironic și își dă șapca jos aranjându-și părul. Scuze, dar presa este în fața companiei, suntem înconjurați și nu putem să plecăm așa că le-am spus tuturor din staff că anulăm.

Eunbi— Ok, ai grijă de tine până mă întorc eu la datorie atunci! îi fac cu ochiul și îmi așez mai bine ghiozdanul în spate începând să mă îndepărtez de băiat, dar mă trage de mână și mă întoarce punându-mi rapid pe cap o șapcă. Ce naiba faci? spun destul de deranjată de gest.

Jungkook— Am spus echipa staff, nu viitoarea mea iubită.

Îl văd cum rânjea în colțul gurii știind că remarca făcută de Nanhee acum câteva săptămâni m-a deranjat.

/flashback/

— Mamă mi-ai văzut telefonul? Mamă?

Îmi dau o palmă ușor peste frunte când realizez că mama a plecat la prietena ei, doamna Kim, iar asta înseamnă că singura din casă e Nanhee. Acum 2 zile a aflat că acel "copil" de care am grijă e Jungkook și a început să vrea din ce în ce mai mult să îl întâlnească și să vorbească cu el.

Fug în camera ei și o văd cum stătea la scaunul de la birou cu telefonul în mână vorbind pe face time chiar cu Jungkook.

— Jung Nanhee! Ce faci acolo cu telefonul meu?

Vin către ea și îi iau telefonul din mână și mă uit urât prin micul ecran al telefonului la Jungkook.

Nanhee— Vorbesc cu viitorul tău iubit, nu am voie? chicotește și încearcă să îmi ia telefonul din mână.

— Jungkook-ssi, dacă ai văzut că sunt eu de ce nu ai închis.

Jungkook— Nanhee este sora ta și azi a fost darnică și a dat din casă și mi-a mai povestit despre "viitoarea mea iubită", nu aveam cum să îi închid unei drăguțe ca ea.

— Jeon Jungkook vrei să mori, te-ai săturat de viață? Vedem noi când te întorci!

Închid apelul și îmi încleștez pumnul fiind nervoasă pe situație uitându-mă la sora mea care râdea.

— Oooo, nu mai râde Jung Nanhee, vei fi grav pedepsită pentru asta!

/end of flashback/

Voiam în acel moment să îl iau la întrebări despre cum s-a gândit el să stea de vorbă cu sora mea despre un subiect ca ăsta, dar mă întrerupe când mă prinde de mână.

Jungkook— Îmi place să te tachinez, acum hai să mergem!

O mașină neagră apare la ieșirea din spatele companiei și brunetul mă împinge către ea luându-mi ghiozdanul de pe umeri. Îmi face semn să intru în timp ce el pune ghiozdanul în portbagaj, iar eu îi urmez porunca și deschid ușa mașinii intrând dând de Namjoon care era tot un zâmbet.

Namjoon— Bună Eunbi!

— Bună dimineața, oppa! Mi-a fost dor de tine, cum a fost în mini turneu?

Așteptând un răspuns, Jungkook intră în mașină luându-mă de braț.

Jungkook— Ești așa de rea Eunbi-ssi, pe hyung îl întrebi cum a fost și îi spui că ți-a fost dor de el, dar mie, și care sunt băiatul tău preferat nimic... Sunt profund dezamăgit.

Tot restul drumului am început să povestim una alta și tot ce am făcut a fost să râdem și să ne simțim bine, dar imediat ce ajungem și ne dăm jos din mașină ceilalți 5 băieți deja făcuseră un loc pentru focul de tabără, stabiliseră cine și cum doarme în corturi și începuseră chiar să se distreze.

Namjoon— Ce ați făcut fără noi?

Yoongi— Vă zic eu pe scurt! Namjoon, Jungkook și Taehyung în același cort, eu și Jimin și Hoseok și Jin hyung, iar Eunbi-ssi are cort pentru ea.

Eunbi— Ce face?

Poate zona asta e o zonă de camping, dar nu pare una, suntem doar noi aici, cu o pădure și un lac lângă noi iar mie îmi e frică să dorm singură într-un cort.

Yoongi— Doar nu vrei să dormi cu un băiat! spune plictisit în timp ce se așează mai bine pe scaunul său.

Îmi întorc privirea la Namjoon și îl trag de mânecă. El era cel pe care îl știam de mică și aveam o relație mai strânsă așa că o să îl întreb dacă poate dormi cu mine în cort.

— Poți să dormi tu cu mine? Știi că îmi e frică să fiu singură în spații deschise de genul.

Namjoon— Da, doar să nu te simți tu inconfortabil că dormi cu un băiat.

— Zici de parcă nu ne cunoșteam din scutece...

Yoongi— Bun, s-a stabilit, la culcare acum copii!

— Oppa, e nici 2 după-masa...

Yoongi— Voi nu dormiți la prânz? Voi pierdeți! spune ridicându-se și făcându-ne cu ochiul intră în cortul său.

enjoy