Dădacă de idol [Vol.1]

- Capitolul 11 -

Mă trezesc cu cineva care mă ținea strâns în brațe și îmi șoptea că totul va fi bine. Privirea îmi era încețoșată dar totuși puteam să îmi dau seama că eram în apartamentul trupei.

— Ce se întâmplă?

O voce alarmată și destul de cunoscută răspunde rapid fără a lua vreo gură de aer.

Namjoon— S-a trezit! Aduceți repede un pahar cu apă și o pastilă până nu adoarme la loc.

Îmi ridic capul de pe pieptul lui și îi dau o palmă peste cap întrebându-l:

— De ce urli în halul ăsta?

Nu apucă să îmi răspundă la întrebare căci ușa se deschise brusc și Taehyung apare grăbit cu un pahar pe jumătate plin cu apă și Jin care se zbătea să scoată o pastilă din folie. Namjoon ia paharul în mână iar Jin aruncă pastila în pahar făcând câțiva stropi să sară pe fața mea.

Taehyung— Scuze că e pe jumătate plin, am vărsat puțin în timp ce urcam pe scări.

— Lasă apa, ce s-a întâmplat?

Namjoon îmi întinde paharul în față și mă îndeamnă să îl beau pe tot dintr-odată spunându-mi că o să îmi răspundă la întrebare doar după ce beau tot. Îmi șterg buzele cu mâneca și mă uit la cei 3 așteptând răspunsul.

Namjoon— Ai leșinat.

— Am leșinat?

Namjoon— Da, ai leșinat, destule explicații, poți să te culci acum?

Păreau suspicioși așa că înainte să iasă pe ușă vreunul din ei țip în timp ce mă ridic din pat.

— Bine, am leșinat, acum mă întorc la muncă dacă nu vă supărați!

Jin— Nu, tu stai aici, noi mergem la "muncă".

Mă împinge pe spate înapoi în pat de parcă aș fi fost un simplu obiect, apoi aud cum cheia se întoarce în broasca ușii de pe cealaltă parte semn că mă închiseseră în cameră.

Jin— Vin să deschid ușa în vreo 8 ore probabil, deci odihnește-te!

Arunc cu perna în ușă și oftez zgomotos. Eram închisă singură într-una din camerele lor fără să mi se fi dat prea multe explicații.

— Să vedeți cum poveștile ălea de pe Wattpad cu "BTS m-au răpit" au devenit realitate.

Îmi dau ochii peste cap și îmi așez pătură peste cap începând să țip de frustrare dar o voce răgușită mă oprește.

Jungkook— Ce ai zis de poveștile ălea înainte să țipi?

Îmi dau rapid pătură de pe cap pentru a îl vedea pe Jungkook îmbrăcat lejer, uscându-și părul cu un prosop tocmai ieșit din baia care era conectată cu această cameră printr-o ușă fix lângă pat pe care nu o observasem.

Jungkook— Te doare capul cumva? Ești bine?

Se așează pe marginea patului lângă mine lăsându-și pe umeri prosopul în timp ce din părul său încă curgeau mici picături de apă făcând mici "pete" pe tricoul său gri.

— Nu mă doare capul, dar ce s-a întâmplat?

Jungkook— Ce îți amintești că s-a întâmplat ultima dată?

— O căutam pe Nanhee apoi ai apărut tu și...

Jungkook— După aceea îți mai amintești ceva?

Îi răspund dând din cap în semn negativ în timp ce privirea mea devine din ce în ce mai confuză dar și rușinată în același timp.

Jungkook— Era îngrozitor de frig afară și tu erai într-o pereche de pantaloni scurți și un tricou tremurând, inima îți bătea tare și fix după..