Dădacă de idol [Vol.1]

- Capitolul 1 -

Intru închizând ușa după mine și încep a mă uita în jur. Se pare că blocul are apartamente de tip penthouse. Imediat ce intri dai de primul etaj care este colorat în nuanțe de maro și gri. Priveliștea îți acapara privirea, puteai vedea absolut tot orașul de acolo. Încă o dată uit motivul pentru care am venit aici și încep să explorez terasa, unde există o piscină destul de mare și multe lucruri decorative drăguțe.

?— Este cineva acolo?

Îmi întorc privirea către scări și văd un băiat îmbrăcat într-un hanorac gri, care se ținea strâns de balustradă.

„ Am încurcat apartamentele? Dar codul a mers.."

-perspectiva Jungkook-

Bang— O să ajungă imediat, să te comporți frumos!

— O să mă comport cum vreau eu, pentru că tu încă mă consideri un copil! Pe bune, ai chemat o femeie să aibă grijă de mine? Sunt un adult în toată firea, pot să am grijă de mine și singur!

Bang- Bine, bine, cum zici tu, ai grijă!

Îmi închide în nas telefonul și se așteaptă să mă comport frumos cu doamna care va veni? În ultimul timp am avut o groază de chestii pe cap, iar tot ce nu vreau acum este o doamnă în vârstă care să mă îndoape cu supă de pui și să îmi ciufulească părul din trei în trei secunde.

Voiam să merg să blochez ușa de la intrare pentru a nu o lăsa să intre, dar deja se aud pași la parter. Ies din camera mea și încep încet să cobor fiecare treaptă pe rând cu mare atenție, până când ajung aproape de ultima. Mă uit în jur și o văd afară pe terasă, dar nu pare a fi o doamnă în vârstă..

— Este cineva acolo?

Se întoarce către mine și observ că de fapt este o fată destul de tânără, care îmi zâmbește și vine către mine. În timp ce se apropie simt că am mai văzut-o undeva, simt că o cunosc de ceva timp dar nu realizez de unde o cunosc sau de cât timp o cunosc.

?— Bună, sunt Jung Eunbi, sunt noua dădacă! Ești fratele copilu-... Ești Jeon Jungkook?

— Da... Ok, asta o să fie ciudat! Trebuie să vorbim despre ceva dacă tot ai venit aici!

O conduc pe fată către canapea și îi fac semn să se așeze. Încep să explic cum stă toată faza cu turneul, cu răceala mea destul de gravă și cu ideea lui Bang de a îmi lua o dădacă.

Eunbi— Dar, ești adult..? De ce îți trebuie o dădacă?

— Exact aceași întrebare.

Eunbi— Oh, păi atunci cred că o să te las dacă vrei și o să vorbesc cu domnul Bang și o să renunț la job.

— Nu, nu e nevoie, am nevoie de cineva acum, iar cred că tu și eu am putea să ne înțelegem foarte bine.

Știu că m-am împotrivit ideii de a avea pe cineva care să mă dădăcească, dar dintr-o dată ideea îmi surâde atât de mult. Părea o fată drăguță și la cum merge viața mea acum, aș avea nevoie de cineva ca ea ca prietenă, iar în plus, chiar vreau să îmi dau seama de ce pare atât de cunoscută.

— Nu știu dacă îmi cunoști viața ca și un membru al trupei, sau doar ca o persoană publică, dar sper să ne apropiem și să nu ți cont de "poziția" mea în societate.

-perspectiva Eunbi-

Nu îi cunoșteam așa de bine personalitatea, doar l-am recunoscut din reviste și articolele de pe internet, dar la prima vedere pare un băiat drăguț, deci aș putea să nu renunț la slujba aceasta.

— Ok, dar să știi că nu te voi dădăci!

Jungkook— Exact asta voiam să aud!

Stăm de vorbă în timp ce îi găteam supa și observ că de fapt avem destul de multe în comun. Credeam că va fi un arogant prima dată când am văzut cine este cu adevărat, dar se pare că ne vom înțelege bine împreună.

Stăm la masă în timp ce el își mănâncă supa iar eu vorbesc la telefon cu Nanhee încercând să o ajut la teme.

— Trebuie să reduci tot ce se poate înainte.

Jungkook— Cu cine vorbești de atâta timp despre matematică?

Acopăr difuzorul telefonului și îi zic că este sora mea mai mică. Acesta îmi zâmbește și îmi zice că poate să ajute dacă e nevoie. Îi zic că este ok și îi dau ultimele indicații fetei înainte de a închide apelul.

Jungkook— Am o întrebare.

— Da?

Jungkook— De ce ești dădacă la vârsta asta. Adică din ce mi-ai zis ai 22 de ani...

— Păi, am mai multe joburi pentru a strânge bani pentru a studia la o facultate de medicină din afara țării.

Jungkook— Adică acum tot ce faci este să te ții de mai multe joburi part-time pentru bani?

— Asta o să fac până mă stabilesc financiar.

Jungkook— Oh, înțeleg.

-perspectiva Jungkook-

Îi mulțumesc pentru masă și mă ridic ducându-mi farfuria în chiuvetă. Mă uit la ea și îi spun că mă voi întoarce imediat ce dau un telefon.

Ies pe terasă și mă asigur că nu mă aude, apoi îl apelez pe Bang.

Bang— Deci, acum, ce zici de bona ta?

— Încetează, nu e bona mea! Și încă ceva, tocmai ce s-a eliberat un loc în staff, nu?

Bang— Da, de ce întrebi?

— Am o rugăminte.

Îi explic lui Bang situația lui Eunbi și acesta acceptă să îi dea ei jobul până când va pleca să își facă studiile.

Bang— Dar de ce faci asta pentru ea? Tocmai ce ai cunoscut-o.

— E simpatică și în plus se aseamănă cu mine și simt nevoia să o ajut pentru că pare că se chinuie în situația actuală.

Bang— Cum zici tu, am să vorbesc cu ea azi.

— Ok, succes pentru următoarele concerte!

Bang— Mulțumim! Ai grijă de tine!

Îi închid și mă întorc înăuntru de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat așezându-mă din nou la masă. Logic că l-am mințit pe Bang, voiam să îi dea locul și din cauza situației dar și pentru că o vreau mai aproape de mine pentru o perioadă.

Eunbi— Ar trebui să te odihnești, du-te în camera ta, o să îți aduc niște comprese.

— Dar nu prea am chef să dorm.

Eunbi— Trebuie totuși. Domnul Bang o să țipe la mine dacă nu te pun pe picioare rapid.

— Oh, lasă-l pe Bang! Hai să ne uităm la un film, ce zici?

Eunbi— Dar după film te culci?

— Promit! spun sincer și îi zâmbesc fetei.

A/N
Nu am ce să zic prea multe deci enjoy!
ෆ╹ .̮ ╹ෆ