Dădacă de idol [Vol.1]

- Capitolul 4 -

Stau așezată pe scaun și mă uit la cei doi băieți care parcă fac un concurs de clipit de câteva minute bune, apoi rup tăcerea.

— Bun, tu! zic arătând cu degetul către Chul. Tu ce căutai la ora asta în oraș?

Chul— Nu trebuie să îți dau prea multe amănunte puștoaico, oricum ți-am zis deja o dată! Oricum nici tu nu mi-ai dat vreun amănunt când m-ai pus să te duc la 12 noaptea într-un complex de lux. Iar acum se pare că am găsit motivul pentru care te-ai dus, dragul tău iubițel! Știi că mătușa Jung s-ar supăra tare rău pe tine că nu i-ai spus că ai un iubit care mai e pe deasupra și bogat?

— Încetează să spui prostii! Nu e iubit-...

Jungkook— Nu trebuie să îți dea ție explicații când și unde se vede cu mine! Nu e treaba ta băgăciosule!

Chul— Ooo, ba este! Tu știi de când o cunosc? De când era nenăscută!

Amândoi își încrucișează mâinile și se uită urât unul la celălalt, mai apoi dându-și ochii peste cap.

— Ok, gata! Jungkook nu este iubitul meu, e doar un fel de "șef" pentru mine, nimic mai mult. Iar Chul este prietenul meu din copilărie, chiar dacă e mai mare cu doi ani. Gata, am rezolvat situația, acum haideți acasă copii!

Vreau să mă ridic și să plec dar Jungkook mă prinde de o mână, iar Chul de cealaltă mână și mă trag în jos, punându-mă la loc pe scaun.

— Ce mai e acum?

Jungkook— Tu mergi cu mine!

Chul— Te înșeli amarnic copile, ea merge cu mine!

Jungkook— Copile? În caz că nu știai am 22 de ani, nu sunt un copil!

Chul— Doar copiii ar nega astfel de lucruri! zice și scoate limba la el, Jungkook întorcând gestul.

— Sunteți doi imaturi! Acum, Chul, tu te duci la întâlnirea ta și îi ceri scuze fetei pentru întârziere, iar tu și cu mine mergem acasă pentru că avem ceva de discutat!

Jungkook— Ha! Vezi? Tot cu mine vine!

[...]

Îi fac semn brunetului să intre, iar acesta execută după cum îi ordon. Trântesc ușa de la intrare și mă uit urât la el.

— Ce a fost asta? Ai spus să nu te tratez ca pe un copil, dar tu și cu Chul mai aveați puțin și vă luați la bătaie pentru că voiați să merg cu voi!

Jungkook— Încercam să te apăr de bădăranul ăla, nimic mai mult, ok?

— Tocmai ce îți zisesem că acel "bădăran" e prietenul meu din copilărie și dacă nu ar fi fost el să mă aducă în acea seară la tine când mi-ai cerut, până acum puteam fi abordată de toți bărbații de la colțurile străzilor din Seoul! zic pe un ton răspicat.

Jungkook— Bine șefa, gata, am înțeles! Dacă nu aveam o dovadă pentru prostia pe care ai zis-o cu "toți bărbații de la colțul străzilor" să știi că aș fi fost în stare să îl bat!

— De când ești tu atât de apropiat de mine încât să bați un băiat?

Băiatul rămăsese fără cuvinte și mărise ochii. Se vedea că încerca să găsească un răspuns, dar nu reușea mai deloc.

— Exact așa am zis și eu! Hai să ținem relația dintre noi doar una profesională, tratează-mă cum îi tratezi pe toți membrii din staff de acum încolo ca să nu mai avem probleme de genul! Acum consider că mi-am terminat munca pe ziua de azi, așa că ne vedem mâine! Ai grijă ce faci până vin eu! spun rapid încercând să îmi controlez nervii și ies pe ușă în cea mai mare viteză.