Prima clipă

《 𝕮𝖆𝖕𝖎𝖙𝖔𝖑𝖚𝖑 23 》

  ➺ 23. Patru Septembrie

ＡＤＥＬＡＩＤＥ

          De data asta are dreptate. De data asta eu l-am ranit pe el. Nu am putut să las lucrurile așa cum erau, la naiba! Trebuia eu sa îl întreb ce suntem și să stric totul. Aveam un armistițiu de pace, dar am pornit un război. Un război între inimile noastre.

         Dacă stau bine să mă gândesc l-am rănit dinainte să îl cunosc. L-am rănit din ziua în care i-am aruncat teoriile mele în față fără ca măcar să realizez ce înseamna asta pentru el și cum avea să îl afecteze. L-am chinuit de la bun început. De fiecare dată când am avut o dispută i-am adâncit fiecare rană în loc să i le pansez și să contribui la vindecarea acestora. De fiecare dată i-am aruncat tot trecutul în față. Toate convingerile mele mai exact.

          Avea dreptate când a zis că l-am condamnat. Chiar am făcut-o. L-am condamnat chiar și atunci când eram doi străini. Și nu, nu i-am dat nicio șansă – doar m-am mințit singură. M-am mințit că i-am dat șanse multiple, dar el în ochii mei mereu a fost menit să fie distrugerea mea. Mereu l-am văzut ca pe omul care avea să îi tragă la fund pe toți din jurul său. Dar m-am înșelat, căci nu el a fost inculpatul, ci eu. Eu am făcut asta. În cele din urmă, eu eram aia mai distrusă, nu el. În cele din urmă eu l-am rănit pe Luke. Am fost orbită de ideea de Lucas, de tot ceea ce înseamnă el, iar în loc să observ adevărul, am văzut doar ce am vrut eu. Niciodată nu am ascultat ce voia să spună cu adevarat. Auzeam doar ce voiam, de acolo și concluziile astea idioate.

          Iau telefonul în mână și îl sun – nu pot să las totul așa, nu îl pot să îl las singur. A fost vina mea și aveam să îi recunosc asta. El a făcut eforturi supraomenești – pe care cu siguranță în alte circumstanțe nu le-ar fi făcut – iar eu am fost nerecunoscatoare.

          După ce am așteptat alt minut întreg să vadă că îl sun și să îi aud vocea, apelul se închide din nou. Nu răspunde. L-am sunat de cinci ori și nu am primit niciun răspuns. M-am decis să îl sun pe Alec, chiar dacă asta avea să afecteze lucrurile și mai rau între mine și Miller. Luke nu trebuie să știe, fiindcă sunt șanse să aibă altă criză tipică lui. Și până la urmă, dacă nu ar fi plecat, acum nu aș fi așteptat ca Alec să preia apelul.

         Dacă eu nu l-aș fi alungat.

          — S-a întâmplat ceva, Addie? îmi răspunde prietenul lui Lucas pe o vocea somnoroasă.

          — Scuze că te-am trezit, dar nu pot să dau de el – să nu îi pronunț numele mă scăpă de o durere ciudată în partea stângă a pieptului și oricum, Alec știe la cine mă refer. Ne-am certat destul de rău și a fugit. Nu îmi răspunde la telefon și nu știu ce să fac, Alec, vocea mi se stinge puțin câte puțin cu fiecare cuvânt rostit. Nu știu ce să mai fac.. îi spun pe o voce joasă, cuvintele ieșind de pe buzele mele mai mult șterse.

          — Era imposibil să nu facă el vreo gafă! Ăsta vrea să ne omoare pe toți cu zile, pufnește Alec nervos. Mă îmbrac acum și vin să te iau. Jur că o să îl omor într-o zi cu mâinile mele!

          — Ok, mulțumesc, spun înainte să închid apelul.

         Sunt deja îmbrăcată, așa că tot ce am de făcut e să aștept. Au trecut două ore de la cearta noastra. Secundele trec din ce în ce mai greu și nu pot să nu remarc greutatea pe care o simt în capul pieptului – mă întreb încontinuu cât îi ia lui Alec să ajungă, însă ecranul telefonului se aprinde, iar eu îmi primesc răspunsul mult așteptat.

         Am ajuns.

          Ies în grabă din casă și sper ca ai mei să nu mă fi auzit. Sper să nu fi auzit nici toată șarada aia cu Luke – chiar nu am starea necesară să le explic ce s-a întâmplat și nici nu aș știi ce să le spun, căci nici măcar eu nu știu în ce m-am băgat. De trei luni mă aflu într-un roller-coaster care nu se mai oprește odată și am impresia că o să îmi dau drumul de acolo. Am impresia că o să mă desprind și o să cad de bunăvoie. Și asta doar ca să nu mai fiu supusă la încă o tură, căci n-aș mai rezista. Nu știu de ce am permis toate astea. Nu știu de ce mi-am lăsat viața să ia o întorsătură ca asta în loc să își urmeze cursul firesc – înainte aveam totul planificat, iar acum nu știu ce poate să mă aștepte peste o oră. Nu știu de ce m-am băgat în toată chestia asta cu Luke. Nu știu ce este mai exact – relație în niciun caz, prietenie nici atât.