Capitolul 52

3.7K 354 43
                                    

ARIEL

            Un lucru e cert. Zilele trec mult mai repede atunci când ești fericit. În compania lui Dante timpul tinde să-și piardă din continuitate. Uneori se oprește în loc, ca mai apoi să se deruleze pe repede înainte. Totuși, ceva se întâmplă cu el. De două săptămâni, de când ne-am întors din Detroit, petrecem din ce în ce mai puțin timp la mine acasă. Când termină munca la cabinet se oprește să mă ia, pentru ca mai apoi să mergem la Arthur.

L-am întrebat de câteva ori ce se întâmplă, dar de fiecare dată mi-a răspuns evaziv, spunându-mi că se simte mai confortabil la el. Nu am insistat pe subiect, dar tind să cred că îl evită pe Sebastian. Însă nu mi-am găsit curajul necesar să îl confrunt pe fratele meu. Bănuiesc că are cumva legătură cu mine, iar eu nu cred că sunt pregătită ca bula mea perfectă să se spargă încă.

Știu că la un moment dat se va întâmpla, căci nimic din ce este frumos nu durează la nesfârșit. Dar am de gând să mă bucur cât pot de mult de această relație, deși știu că fiecare moment în plus înseamnă o altă bucată din sufletul meu distrusă atunci când totul se va sfârși.

Gândurile îmi sunt întrerupte de sunetul produs de telefonul meu care mă anunță că am primit un mesaj.

„ Ajung în jumătate de oră. Am o surpriză pentru tine. Te iubesc."

Nu îmi pot controla zâmbetul de fiecare dată când îmi spune că mă iubește. Și știu că o face. O simt în fiecare celulă din corp. Nu aș fi putut să sper măcar să găsesc pe cineva ca el. Este cel mai răbdător om de pe planetă. De la episodul de la hotel, nu s-a mai atins de mine în acel fel, chiar dacă aproape că i-am cerut din nou să o facă. Dar mă copleșește cu sărutări și îmbrățișări.

              Însă nu e vorba doar despre asta. E mult mai mult de atât. E vorba de gesturile mici pe care le face. Despre cum tot timpul îmi găsesc papucii de casă aranjați frumos la marginea patului, deși îi descalț aruncându-i în toată camera. Despre cum tot timpul intră primul la duș, doar pentru a îmi încălzi baia. Despre toate loțiunile de corp care au apărut pe rafturile din baia sa, despre perna pufoasă pe care a cumpărat-o special pentru mine, știind că nu mă pot odihni pe pernele sale tari.

             Iar lista poate continua mult timp. Atenția lui la detalii este uimitoare, iar grija pe care mi-o poartă în orice moment mă face să îmi dau seama cât este de special acest bărbat.

              Mă îmbrac și cobor la parter, îi salut din mers pe Sebastian și Eva și ies afară, știind că Dante trebuie să apară dintr-un minut în altul. Fratele meu s-a obișnuit să fiu mai mult timp plecată de acasă și mă miră faptul că nu îmi spune nimic niciodată. M-aș fi așteptat să îl deranjeze faptul că plec aproape în fiecare seară de acasă.

              Mașina lui Dante parchează în fața casei și imediat cum îl văd, zâmbetul mi se lărgește pe față. Iese din mașină și înghit în sec când îl scanez cu privirea. Blugii săi negri, tricoul alb care i se mulează ușor pe corp, brațele bronzate, părul șaten, barba puțin crescută și ochelarii de soare, toate astea îmi fac corpul să reacționeze imediat. E sexy. Mi-e rușine să o spun, dar chiar este.

             — Credeam că nu mai vine momentul ăsta odată, spune în timp ce se apropie grăbit de mine, își înconjoară brațele în jurul meu și apoi își lipește buzele de ale mele.

             — Și mie mi-a fost dor de tine, chicotesc cu buzele încă peste ale sale.

             Mă ridică de la sol și mă învârte de două ori în aer, apoi mă lasă jos și își încrucișează degetele cu ale mele, trăgându-mă entuziasmat spre mașină.

Atinge-mi sufletulWhere stories live. Discover now