Atinge-mi sufletul

Capitolul 26

Ariel

                      Își dorește să mă sărute. Dante vrea să mă sărute, iar inima mea începe să-mi bubuie în piept. Nu cred că pot face asta, chiar dacă să îl ating nu a fost atât de rău precum mi-am imaginat. Trăiam cu impresia că dacă pe mine mă rănește orice atingere, la fel este și pentru cei din jurul meu. Arthur a încercat în nenumărate rânduri să îmi explice că nu este așa, ba chiar una dintre ședințe am petrecut-o în tăcere, iar tot ce a făcut el a fost să stea cu mâna întinsă spre mine, spunându-mi că îmi va face bine dacă l-aș atinge și aș vedea că nu se întâmplă nimic. Dar nu am putut.

                        Cu Dante însă este altceva. Când sunt cu el, am o dorință arzătoare să îi simt textura pielii, să știu dacă este rece sau caldă. Iar când l-am atins prima dată, pielea mi s-a făcut de găină, iar întreg corpul mi s-a cutremurat. A avut răbdare cu mine și îl apreciez enorm pentru asta. Atingerea m-a durut, pielea îmi ardea sub palma sa, dar pentru prima dată în viața mea, mi-am dorit acel contact.

                     Am închis ochii când mi-a mângâiat chipul, pentru că nu am vrut să vadă lacrimile care se îngrămădeau în colțurile ochilor mei. Mă durea și îmi plăcea în același timp. Atingerea lui lăsa dâre de foc pe tenul meu, dar nu am simțit niciodată o durere mai plăcută. Mi-am dorit mai mult, așa că după ce am ajuns acasă și m-am descărcat plângând pentru o perioadă, m-am strecurat în dormitorul lui.

                     Am auzit apa dușului curgând și am așteptat să iasă din baie, așezându-mă pe patul său. Când l-am văzut apărând în prag cu un singur prosop înfășurat în jurul taliei, m-am făcut la fel de roșie ca o tomată. Nu am văzut niciodată un bărbat dezbrăcat. Pielea îi era încă umedă, picături de apă scurgându-i-se din părul ud și ciufulit peste chipul care mă privea uimit, pierzându-se apoi peste pieptul musculos. Probabil că nu se aștepta să mă găsească aici, deși nu părea să îl deranjeze.

                     S-a îmbrăcat și s-a așezat în fața mea pe pat, imitându-mi poziția corpului. Ochii lui căprui și calzi îmi analizau cu atenție chipul, și deși nu ne-am atins deloc, energia dintre noi se putea simți de la distanță. I-am inspirat parfumul pielii combinat cu gelul de duș masculin, simțind cum acel miros mi se impregna în suflet și în minte.

                     Nu înțeleg de ce îi place să își petreacă timpul cu mine. Eu nu îi pot oferi nimic din ceea ce își dorește el de la o femeie. Deși am nouăsprezece ani, iar curând voi împlini douăzeci, nu știu nimic despre relațiile dintre o femeie și un bărbat. Mi-a spus că mă place, dar mie pur și simplu mi se pare imposibil ca cineva să mă placă în acel mod. Sunt doar o ciudată care se teme de atingeri și de mulțimi. Și de parcă nu ar fi fost suficient, mai sufăr și de boala asta nenorocită de heterocromie.

                      Mă îndepărtez puțin de el atunci când îmi spune că ar vrea să mă sărute și sper să nu o facă, pentru că oricât de curioasă aș fi să știu cum s-ar simți buzele lui, mi-e frică de reacția mea. El se întristează vizibil, dar după câteva secunde îmi zâmbește cald.

                    — Hei, am spus că mi-aș dori, nu că o să și fac asta, spune privindu-mă intens. Nu până când nu îți vei dori și tu același lucru, continuă șoptind.
                  
                    Nu vreau să creadă că nu mi-aș dori să mă sărute, dar nici nu îi pot recunoaște că vreau să o facă. Pentru că oricât mi-aș imagina acest lucru, nu vreau să mă fac de rușine cu nepriceperea mea. El probabil că este mult mai experimentat în acest domeniu.

                    — Nu am făcut niciodată asta, îi recunosc roșind, sperând că va înțelege fără să îmi pună alte întrebări.