Atinge-mi sufletul

Capitolul 16

                    Drumul înapoi spre casă l-am petrecut într-o liniște deplină, singurele zgomote fiind acelea scoase de pașii noștri călcând pe drumul plin de pietre. Sincer, uitasem de acest loc. De când m-am mutat aici, nu l-am vizitat deloc. Mi-am adus aminte de el vorbind cu Ariel. Am învățat deja că preferă să evite aglomerația, și gândul mi-a sărit imediat la locul unde mă ascundeam mereu când eram copil și îl vizitam pe Art în vacanțele de vară.

Pe vremea aia eram doar un adolescent nerecunoscător. Aveam tot ce mi-aș fi putut dori. Familia mea era întreagă, iar banii nu au fost niciodată o problemă, așa că ne puteam permite orice moft. Cu toate astea, nu știam pe atunci să apreciez tot ceea ce primisem de la viață. Eram arțăgos cu ai mei, mă supăram atunci când nu erau de acord cu părerile mele și fugeam mereu de acasă. I-am vorbit urât mamei de nenumărate ori, fără să îmi pese de lacrimile care îi curgeau în șiroaie pe față, doar pentru că nu mă lăsa să merg la nu știu ce petrecere tâmpită.

Acum, dacă aș putea da timpul înapoi, aș renunța fără să mă gândesc de două ori la orice petrecere, și mi-aș petrece fiecare secundă spunându-i că o iubesc și că este cea mai importantă persoană din viața mea. Din păcate, nu pot face asta. Cel mai rău regret faptul că nu am apucat să îi spun toate lucrurile astea atunci când a plecat. Aș da orice pentru o îmbrățișare din partea ei.

Ajungem înapoi acasă și intrăm pe ușa din spate, cea pe care ieșisem. Din casă se aud râsete și voci, și mă încrunt încercând să recunosc persoanele care par a fi undeva în living. Disting vocea groasă a lui Art și pășesc direct spre camera de unde se aude. O observ pe Ariel în spatele meu, care se oprește pe loc pentru câteva secunde la vederea celor trei care stăteau pe canapea, apoi pornește cu viteză pe scări, auzind imediat ușa de la camera ei închizându-se cu putere.

Cei trei s-au oprit din orice făceau și se uită cu priviri diferite la mine. Art aruncă săgeți din ochii săi, și știu că urmează o discuție despre cum el mi-a zis să stau departe de Ariel iar eu fac exact contrariul. Karen și Emma mă privesc nedumerite, și știu că mă așteaptă o serie de întrebări din partea lor. Acum, nu știu care mi-aș dori să înceapă, dar oricum ar fi, nu voi scăpa de niciunul dintre ei.

— Ei bine, fetelor, eu o să mă retrag acum, spune Art și se ridică de pe fotoliul pe care stătea până acum. Dante, când ai timp, te aștept la mine în birou, mi se adresează serios apoi se retrage din living.

Oftez și mă trântesc pe canapea între cele două sub privirile lor cercetătoare.

— Deci? rupe Karen tăcerea, iar eu mă uit la ea ridicând întrebător o sprânceană.

— Deci ce? De ce vă uitați așa la mine? întreb după câteva secunde de liniște.

— Deci când ai de gând să ne-o prezinți și nouă pe iubita ta? intervine și Emma.

Măresc ochii în semn de surprindere și gândul îmi zboară la Aimee. Dar îmi amintesc foarte clar că le-am povestit că nu am o relație cu Aimee. Mă sună când are chef de sex, iar eu mă duc, că doar nu-s prost să refuz o partidă bună. Apoi îmi dau seama că au văzut-o pe Ariel, și că nu le-am povestit nimic despre ea până acum. Asta mi-ar putea crea probleme grave cu cele două focoase.

— Cine? Ariel? întreb pufnind într-un zâmbet amuzat și fac un semn cu capul spre scările pe care a dispărut mai devreme. Sunteți atât de departe de adevăr, continui râzând.