RAPITORUL MEU

La birou

Hey!  Inainte de a incepe povestea asta am o problema la wattpad si nu ma lasa sa va vad mesajele sau notificarile, deci pana se  rezolva situatia cu Wattpad veti putea comunica cu mine pe instagram pe contul meu k_i_t_t_y._.031 imi arata mereu asa, am si inchis telefonul si degeaba :

Deci comunicam de acum incolo pe instagram.  Sa incepem povestea!!

Perspectiva Ryan;

Stau in acest birou de mai bine de 6 ore, am intepenit pe scaunul acesta, viata de birou nu a fost niciodata usoara mai ales cand sunt atatia idioti in firma asta care nu fac nimic bine fara mine aproape. Usa mea se deschide deindata si ma gandesc ce prost a uitat sa bata la usa, abia astept sa imi cert angajatul insa se pare ca nu intra un angajat si prietenul meu Max cu un teanc de foi de abia se mai tine pe picioare, le aseaza pe masa de langa birou si se aseaza pe scaunul din fata biroului meu.
Max: Asta da teanc de foi un adevarat razboi sa mergi cu astea pe trepte pana la biroul tau, mai usor car o fata decat foile tale.
Ma uit la acest maldar de hartii si simt ca ma ia ameteala, lumea se invarte cu mine deodata ce le privesc, cum s-au putut strange atat de multe foi?  Simt ca inebunesc si Max , norocosul de el,  nu are nici o treaba cu aceste foi, el doar verifica daca toti angajatii ajung la timp si pleaca la timp, daca isi fac treaba bine si intervine in chestii complicate care nu tin de natura angajatiilor care le poate rezolva ce nu poate rezolva aduce la sef adica mie.
Ryan: Simt ca mor, cum s-au adunat atatea?
Max: Daca nu ai fi stat dupa Nora, tribunal etc poate erau mai putine.
Ryan: Nu le pot termina in ziua asta!
Max:Ryan lasa distractia un timp, avem o firma si trebuie sa nu avem probleme la ea, intelegi?
Imi dau ochii peste cap si simt ca nu mai pot respira, ma ridic si deschid geamul, aprind o tigara si trag din ea , asta e pe baza de nervii, trebuie sa angajez vrodata pe cineva sa imi faca actele ca simt ca nu mai pot le face eu mult timp, am si alte treburi de facut.
Max: La ce te gandesti, bro?
Ryan: La multe lucruri...
Max: Apropo, cum paza sa mobilizat sa iti tina copii si pe Nora departe de Dylan, am primit o informatie acum vro 2 ore.
Ryan: Ce informatie?
Max: O femeie si un barbat cam de vro 40 si ceva de ani amundoi, am intrat in camera de hotel a Norei.
Ryan: Ce? Si voi i-ati lasat? Daca Nora si copii pat ceva? E numai vina voastra!
Max: Vino sa iti arat poza cu ei doi, poate ii cunosti! Inca nu au iesit din casa Norei deci clar au de vorbit ceva important.
Ryan: Da sa vad!
I-au telefonul lui Max si ma uit atent la poze, cand vad fata celor doua persoane imi dau seama ca sunt parintii Norei, insa de ce au venit ei la ea?  Parca nu stiau ca Nora are copii si ea se distantase de ei din cauza mea!
Ryan: Inca sunt la hotel cu Nora?
Max: Da.
Ryan: De cat timp?
Max: 2 h.  Ti-am spus si adineauri!
Ryan: Scuze, nu eram atent!
Parintii Norei sunt la ea, asta inseamna ca copii mei isi cunosc singurii lor bunici.
Max: Ai de gand ceva?
Ryan: Da!
Max: Ce?  Spune-mi si mie, imi dau o parere ca de la prieten la prieten.
Ryan: O sa o i-au in seara asta pe Nora si pe copii de acolo si ii voi duce la mine acasa.
Max: Esti sigur ca Nora va fi deacord?
Ryan: Nu imi pasa ce spune ea, le vreau binele! Plus daca mai stau mult cu mainile in san oricand poate ataca Dylan si stim amundoi ca tinta principala e Nora.
Max: Crezi ca le poate face ceva la copii?
Ryan : Nu cred, din cate stiu nu a omorat nici un copil sau ceva de genu care include copii.
Max: Deci cea vizata e Nora!
Ryan: Exact!
Max: Paza este pe pozitii deocamdata nimic rau deci este bine, plus se spune ca Dylan e in vacanta si ca nu sa intors, dar nici eu nu cred ca Dylan ar sta cu mainile in san cat criticul de moda preferat de el va pleaca la Paris si dupa ii va fi greu sa o vada.
Ryan: Asta crede el, insa Nora nu va pleca nicaieri, nu o las.
Max: Ai de gand sa produci iar o cearta?  Stim amundoi ca Parisul e cel mai sigur loc pentru ea si copii acum.
Ryan: Te inseli amarnic! Cel mai sigur loc pentru Nora si copii este alaturi de mine si asa va ramane pe veci.
Max: Deja ma simt in vrun basm cu printii si printese care se asteapta unii pe altii si traiesc fericiti pana la adanci batranete!
Max incepe sa pufneasca in ras insa eu raman serios nu stiu ce vede el de ras in asta uneori merita cat o palma omul asta, cand isi va gasi si el nebuna care nu o va putea uita atunci va vedea si el cum e pana atunci rade ca un distrus.
Ryan : Ai terminat?
Max: Pe bune frate, a fost amuzant, de ce nu razi?
Ryan: Daca te face sa razi viata mea atunci cand voi rade eu de a ta sa vezi ce frumos va fi, cine rade la urma rade mai bine, cum se spune!
Max: Haha, stii doar ca eu nu imi voi gasi pe cineva care sa nu pot uita de ea.
Ryan: Mai vorbim noi pe viitor, Max, pana atunci trebuie sa mai cresti!
Max: De parca nu as avea varsta destul de mare.
Ryan: Ai vro tinta unde ar putea fi Dylan?
Max: Nu, nimic, nu a lasat nici o urma zici ca sa evaporat.
Ryan: Sa ajunga la Nora ii va fi greu, ea nu vorbeste cu oricine si asta e semn bun.
Max: Da.
Ma asez pe scaun si imi pun capul pe spatarul scaunului, apoi i-au pixul si incep sa scriu la acte, am atat de multe sper sa le termin intr-o zi...