RAPITORUL MEU

Lesinul

Perspectiva Nora:

2 lunii..... 2 luniii.... 2 luniii de cand Ryan e in coma.......... Aceste zile au fost un chin pentru mine cat si pentru persoanele cunoscute ale lui Ryan... E greu! Camera lui a ramas intacta la fel cum a lasato nu am lasat pe nimeni sa intre in ea sa o curete, vreau sa ii simt mirosul ramas de cand a plecat acolo.
Toti de la servitoare la gardieni si pana la prietenii lui Ryan au incercat sa ma evite ca sa nu ma enerveze, ei stiu ca eu sufar si ca apasarea din inima mea e una dureroasa. Astazi e una din acele zile cand trebuie sa ma duc in vizita la ingerul meu. Voi fi acolo pentru el ori de cate ori e nevoie.
Ma duc in dulapul sau sa ii i-au niste haine ca asistentele de la spital sa il schimbe in ele doarece s-au gandit ca ar avea nevoie se pijamale atata timp cat va mai sta prin spital, ultima data cand am vorbit cu medicul a spus ca starea lui e buna insa acum nu se stie daca nu se va agrava. Facem tot ce e posibil sa il aducem printre noi...
Ii i-au niste pijamale din dulap si le pun in rucsacul care il i-au cu mine la spital mereu cand ma duc la el cu ceva. Ma asez in patul sau si miros perna care el a dormit pe ea ultima oara, daca va intrebati cum de nu am fugit la familia mea cat aveam ocazia este ca indragostita atat de tare ce sunt de Ryan incat nu il pot lasa asa si sa plec. Si da... Am constientizat ca atunci cand se va trezi nu ma va lasa sa plec insa pana atunci mai e si profit de momentul sa fiu langa el desii el e departe.
Cat stau culcata pe perna si patul lui se deschide usa si pe ea apare Felix care si el are niste cearcane la ochii imense deoarece asteapta si el ca si mine ziua cand Ryan se va trezi din coma.
Felix: Domnisoara, cred ca ar trebui sa mergem!
Spune el cu tot glasul care a mai ramas in el de la atata suparare.
Nora: Sa mergem, Felix!
Spun si eu suparata la unison, ma ridic din pat si ma duc spre usa, eu si Felix iesim din casa, ne suim la masina si plecam grabiti spre spital.
Sentimentul de neliniste ma face sa ma simt rau, Felix observa asta si trage masina pe dreapta.
Felix: Va simtiti bine, domnisoara!
Nora: Oricat as vrea sa mint, nu pot, nu ma simt bine!
Felix: Mai e putin pana la spital mai bine mergem sa vedem ce aveti voi si apoi mergem la Ryan.
Nora: Sunt de acord!
Ajunsi la spital Felix vrea sa se duca la receptie sa intrebe de un medic pentru mine dar il opresc deoarece stiu ca acest rau il am de la cele intamplate pana acum si daca as ajunge la medic la fel mi-ar spune.
Felix : Domnisoara, de ce ma opriti?
Nora: Ma simt mult mai bine, Felix! /Hai la Ryan!
Felix: Sunteti sigura?
Nora: Da, hai!
Ne indreptam amundoi spre sala lui Ryan tacuti. Parca soarta ne-a batut pe amundoi. Ajunsi in fata usii lui Ryan intram, Felix lasa rucsacul cu hainele lui Ryan langa pat si pleaca afara, cred ca ma lasa singura cu Ryan asa cum face mereu, Felix e chiar un om bun si respectos.
Ajunsa in fata lui Ryan, ii i-au mana si ma apropii sa il pup pe frunte, dupa ce il pup, ma asez langa el pe pat si incep sa ii povestesc asa cum fac in fiecare zi.
Nora: Dragul meu, cand ai sa te trezesti ai sa vezi ce fericiti vom fi toti, toti asteptam sa te trezesti, nu stiu ce te retine sa faci asta, medicul spune ca esti sanatos, te rog, fi bine pentru mine, da?
Imi sterg cu mainile lacrimile de la ochii si il privesc pe Ryan care nici nu da vrun semn, nu apuc sa plec ca dintr-o data aparatele incep sa tiuie puternic si linia se face dreapta..... O nuuuu, alerg pe hol ca disperata sa caut un medic, il gasesc, fugim spre camera lui Ryan, unde acolo e Felix cu niste asistente, suntem dati afara din acea camera deoarece vor sa il stabilizeze sufletul meu se face bucati nici nu mai am curajul sa ma misc si amorteala ma cuprinde si.... Negru...
Simt gresia rece si ultimul lucru care il vad e imaginea lui Ryan in mintea mea.