RAPITORUL MEU

La revedere!

Perspectiva Ryan:

Razele soarelui bat cu putere pesge chipurile noastre adormite, o admir pe Nora atat timp cat ea doarme, sentimentul ca astazi va trebui sa plece cu acel maniac ma depaseste sentimental, nu as vrea sa ii dau drumul sa plece de langa mine si de langa copii, insa daca ea nu pleaca, copii pot patii ceva si nu vrem nici unul din noi sa se intample asta! Seara trecuta a fost o seara minunata, in final dupa atata timp am reusit in final sa o simt din nou pe Nora, asa cum o simteam mai de mult.. Acum daca stau sa ma gandesc am trecut prin multe insa cine nu a trecut important este ca finalul sa fie fericit, nu? Sper sa fie si al nostru la fel intr-o buna zi! Simt cum corpul firav al Norei se misca incet in bratele mele puternice, ma uit spre ochii sai si vad acei ochii negri care ma privesc intens, zambeste cand ma vede asta inseamna ca incepe ziua fericita si eu la fel!
Nora: Buna dimineata!
Ryan: Buna dimineata, raza mea de soare?  Ai dormit bine?
Nora: Doar am fost in bratele iubirii mele, normal ca am dormit perfect!
Zambim amundoi unu la altul ca doi prostii care rad din orice, imi era dor de ea si recunosc asta!
Nora: Acum e acum, nu?
Ryan: Adica?
Nora: O sa plec din nou...
Ryan: Din pacate... Promit ca te voi aduce inapoi la noi!
Nora: Am incredere!
Vad ca se gandeste insa nu stiu la ce, de 5 minute parca e aeriana, apoi dupa ce isi intrerupe gandurile se uita la mine bland.
Nora: Ce ar fi sa gatim impreuna micul dejun ca apoi sa imi i-au la revedere de la copii, frumos?
Ryan: Suna destul de bine!
Ne ridicam din pat usor si impreuna ne ducem spre baie, cat Nora se spala pe dinti si pe fata eu ma bag in dus, am nevoie de o baie totala.
Nora: Hai iubire, vreau sa petrec timp si cu copii!
Ryan: Imediat!
Ma grabesc sa ies din baie, imi pun un prosop pe mine si ma duc sa ma imbrac, ajuns in camera vad o Nora imbracata cu o fusta neagra si o bluza din dantela neagra, femeia asta ma omoara de dimineata cu formele corpului ei, imi vine sa mai fac o partida de iubire cu ea insa suntem in intraziere. Isi pune o palarie in cap, incercand sa o aseze frumos pe cap cred ca o va purta afara, imi i-au un tricou si niste pantalonii scurti pe mine apoi observ cum Nora vine spre mine si imi plaseaza un sarut elegant pe buze. E nebunatica de dimineata vad!  Cum voi sta inca un timp fara ea?  Nu inteleg!
Ryan Cel mai dulce sarut de la cea mai dulce femeie din lume!
Nora: Nu stiam ca sarut asa bine 🙃.
Ryan: Acum stii!
Iesim din camera si mergem spre bucatarie, ajunsi in bucatarie ne aruncam impreuna o privire in frigider, Nora reuseste in final sa ia decizia finala si se pune pe gatit o omleta cu verdeturi.
Ryan: Deabia astept sa mananc mancare facuta de tine, si cred ca si copii la fel, le-ai lipsit mult!
Nora: Sunt sigura de asta, insa trebuie sa plec iar azi...
Ryan: Stiu... Va fi bine, iti promit!
Nora: Stiu ca ma pot baza pe tine! Sa ai grija de copii in lipsa mea!
Ryan: Promit ca asa voi face!
O simt un pic mai relaxata stiind ca isi lasa copii pe maini bune si ca ei vor fi bine, am sa gasesc eu cumva acel intrus si am sa il fac sa plateasca!
Omleta este aprope gata si simt cum Nora a obosit deja de la atata gatit. Niste pasii facuti de niste picioruse mici se aud ca vin grabite spre bucatarie, Nora este fericita deci isi simte copii dupa sunetul pasiilor lor, e incredibil! 
Copii : Mamiiii, tatiii!
Ne ducem spre ei si ii luam in brate pe rand, simt cum fericirea este in aer si as dori sa simt aceasta fericire in fiecare zi si va fi posibil atunci cand voi prinde impostorul!
Nora: Haideti la masa, toata lumea!
Eu si copii ne asezam la masa asteptand ca Nora sa isi faca treaba de mama, ea ne pune o farfurie la fiecare in parte si pe acea farfurie este cate o portie de omleta, apoi aseaza niste pahare cu lapte si niste suc de portocale, copii i-au lapte insa eu si Nora luam suc de portocale.
Ne privim toti unul pe altul si dupa ce mancam si Nora strange ajutata de mine, masa, un zgomot se aude la usa de la intrare. Oare cine poate fi la ora asta?
Ii fac semn Norei ca ma duc sa raspund eu atat timp cat ea imbraca copii care erau in pijamale.
Ajuns in fata usii o deschid usor si sunt intampinat de acea fata de milog care o are Dylan.
Dylan: Surpriza, am venit!
Ryan: Ce mai surpriza, impacheteaza-te inapoi si dispari, ai gresit casa si familia!
Dyaln: Nu prea cred!Sunt unde trebuie sa fiu, cel care este in plus esti tu!
Ryan: Nu prea cred asta!  Dar fie cum zici tu! Nu imi bat capul cu persoane ca tine!
Dylan : In fine! Nu am venit s ma cert cu tine, am venit dupa scumpa de Nora!
Ryan: Ma gandeam ca ai venit sa ne spui ca pleci pentru totdeauna pe lumea alalata!
Dylan: Ce amuzant esti tu azi, dar vorba aia cine rade la urma rade mai bine!
Ryan: Nu si in cazul asta!
Dylan: Vorbe, mai vedem!
Nora si copii apar in camera si deodata ochii Norei se intristeaza la vederea lui Dylan, copii sunt atenti la expresia fetei mamei lor si se uita si ei urat catre Dylan.
Sophia : Mami ce cauta Aron aici?  Nu era la Paris?
Uisasem ca copii il stiu, mi-a zis Nora dar am uitat...
Dylan: Spune-ti Dylan copii, am venit sa o i-au pe mama voastra!
Eric: Nu te las sa faci asta nici noi, nici tata.
Dylan: Fac ce vreau!
Nora: Deajuns, liniste!  Copii am spus eu am serviciu si o sa fiu plecata un timp apoi am sa revin la voi, ce mi-ati promis voi ieri?
Copii: Ca vom intelege plecarea ta!
Nora: Exact!  Acum veniti sa imi i-au la revedere de la voi si de la tatal vostru!
Copii: Bine...
Dupa ce Nora ii imbratiseaza si pupa de cateva ori pe copii, isi ia la revedere trista de la ei, si copii sunt trist la fel si eu, singurul care zambeste e Dylan, ce as vrea sa ii sterg moaca aia de pe fata! Cand voi gasi impostorul am sa ii sterg de pe fata pamantului pe amundoi!
Nora vine langa mine ma pupa pe ambii obraji, face semn de revedere cu mana la copii si apoi paraseste locul impreuna cu Dylan pe urmele ei. Nu va ramane totul asa!