RAPITORUL MEU

Alege

Perspectiva Nora:
Și-a  bătut joc de starea mea de sănătate, făcându-mă să cred că e iubitul meu. Nenorocitul!  Și acum și-a întărit și armata de prosti fără cap în jurul acestei case numită închisoare. Nu am de gând să mai stau aici nici o secundă, însă chiar nu știu cum să scap de acest om, e peste tot, nu înțeleg cum reușește. Acum a plecat și m-a lăsat aici singură, închisă, deși știa că am țipat după el. Necioplit!  Ce să mă aștept de la el?
Gandeste Nora, gândește!
Era bine de avem ceva de făcut ,însă stau de două ore  aici și nici măcar nu a venit cineva să mă întrebe de mai trăiesc. Viața asta a mea a început să devină o catastrofă îngrozitoare.....
Timpul trece gândindu-mă la ce mi s-a întâmplat până acum și la familia mea, uneori plângând când îmi amintesc. Cheia se aude în ușa asta ,însemnând că Ryan a ajuns acasă. Intră pe ușă cu o tavă în mână.
Ryan: Te-ai mai liniștit?  Ți-am adus ceva să mananci !
Nora: Nu vreau nimic de la tine !
Ryan: Încetează să mai crezi că ai șansă de evadare, de ce nu accepți că ești a mea?
Nora: Nici moartă nu voi fi a ta !Prefer să mor decât să fiu cu tine !
Ryan: Cuvintele tale nu le bag în seamă cred că știi asta, dacă nu ești atât de ocupată să te vaiți.
Nora: Ce mai vorbă! Mor de râs, parcă nu ai știi de ce mă vait !
Ryan: Ai o viață perfectă aici cu mine, nu știu de ce te plângi atât !
Nora: Tu numești asta viață perfectă?  Ai înnebunit?
Ryan : Nu văd nimic rău ! Nu duci lipsă de nimic, orice vrei îți pot da.
Nora: Nu chiar tot!
Ryan: Cum adică?
Nora : Libertatea mea ! Asta de ce nu îmi poți da dacă poti îmi da tot?
Ryan: Nora am mai vorbit despre asta, vreau să te păstrez pentru mine, plus îți voi da și libertatea, atunci când vei încerca să nu mai fugi de mine.
Nora: Normal că fug, nu vreau un iubit și observ că ești obsedat de mine, chiar dacă nu recunoști ! Vreau să mă întorc la viața mea normală !
Ryan: Asta e viața ta normală de aici încolo...
Nora: Știi că nu voi accepta asta niciodată?
Ryan: Te vei obișnui! Deja l-am anunțat pe doctorul tău să nu mai vină.
Spune-mi cât o să îmi mai reziști?  V-a trece ani aici și ai să observi că nu sunt un om așa rău precum crezi tu, stând doar lângă mine te vei atașa până la urmă. De aici încolo eu fac parte din viitorul tău ,fie că vrei s-au nu !
Cuvintele lui Ryan mă dor știu ca are dreptate, chiar dacă nu accept acest sentiment , știu destul de bine că tot ce spune el voi face până la urmă ,nu prea am de ales, nu?  Însă nu mă las acum!
Ryan: Nora, ascultă-mă îți mai dau șansă două ore de gândire ,dacă nu vei face cum am spus eu familia ta v-a muri !
Nora:Ce ???
Vocea îmi tremură și sunt exstrem de speriată, nu vreau să le facă nimic.
Ryan: Ce ai auzit ,dacă tu îmi provoci durere asta o să îți fac și eu ție...
Nora: Nu te apropia  de ei !
Ryan: Nu ai nici o putere să mă împiedici. Peste după ore voi reveni la tine, aștept răspunsul tău, ori mă asculți ,ori nu e alegerea ta dacă ei mor s-au nu !
E nebun, nu îmi poate face asta! Nu vreau să fiu cu el nu îl iubesc, nu îmi pot lăsa familia pe mâinile lui. Plânsul mă apucă din nou ,privirea dura a lui Ryan îmi răscolește în mine un sentiment de răcoare, lăsându-mă în mijlocul camerei blocată, Ryan se depărtează spre ușă și pleacă. Golul din sufletul meu este răpus de gândurile familiei mele care sunt în pericol fără să știe .... Trebuie să fac o alergere!!