Jocuri Ilegale ✓

Capitolul 17

Am tras cu putere din țigară lăsând tutunul să-mi inunde gâtul, apoi plămânii și ținându-l acolo câteva secunde, apoi expirându-l afară, lăsându-mă cu dorința de a mai trage încă un fum.

Apropiindu-ne de aleea casei lui Sin, din cauza volumului prea ridicat al muzicii, un tremur îmi învăluia stomacul făcându-mă să pășesc mai apăsat... Erau aceeași oameni la petrecere, studenți de liceu sau de facultate, vecini și oameni de la curse. Sin era cunoscut și îi plăcea să arate lucrul ăsta. În timp ce eu și Sam am intrat în casă, țigara era pe jumătate așa că am stins-o și am aruncat-o într-un coș, în timp ce am urmat-o printre oameni. Nu știam exact ce căutam sau unde ne îndreptam, dar ea părea că se distrează întrucât rânjetul de pe fața era lipit acolo necontenit.

- Hai să luam ceva de băut, propuse ea ghidându-mă înspre locul care părea a fi bucătăria lui Sin.

Toți cei prezenți aveau pahare de plastic roșii cu ceva ce părea a fi alcool amestecat cu suc. Mi-am luat un pahar de pe blatul din bucătărie și mi-am turnat niște Sprite, în timp ce Samantha își turnă niște bere. Am privit-o dezaprobator, în timp ce lua o înghițitură zdravănă din pahar. Nu aveam chef să stau prea mult pe aici, însă privind-o pe ea și văzând că i s-au activat simțurile de petrecăreață, am știut că nu aveam de gând să plecăm prea repede.

Ne-am făcut loc înspre sufrageria casei, unde cei mai mulți își făceau loc să joace jocuri pe dezbrăcate, provocări și adevăr, în timp ce alții dansau pe ritmurile melodiei din boxe. Am sfredelit mulțimea cu privirea, în căutarea lui Sin, însă nici urmă de el, în schimb era să îmi scap paharul cu suc atunci când am simțit cum o mână rece îmi strânge brațul.

- Credeam că nu-ți plac petrecerile lui Sin.

M-am întors și am dat ochii de figura zâmbitoare a lui Seth. Nu știam ce să simt în preajma tipului ăsta dubios, teamă de fiecare dată când îmi ștrangula brațul sau repulsie pentru că mă sfida la fel cum o făcea prietenul lui. Nici nu cred că avea mai mult de nouăsprezece sau douăzeci de ani.

- Credeam că ai învățat între timp cum să nu mai fi un bădăran, i-am răspuns trăgându-mi brațul din strânsoarea lui.

Ochii săi sclipiră la auzul vorbelor, însă zâmbetul nu-i pieri. Ceva îmi spunea că nu era prima care îi reproșam chestia asta, iar el se părea că avea probleme în a se comporta. Oare când mă brusca, o făcea din reflex sau din plăcere? Nu de alta, dar să știu și eu dacă îl plesnesc, ce să simt mai întâi... plăcere sau să o fac din reflex?

- Guralivă și arțăgoasă, conchise Seth.

Samantha se apropie de mine, iar eu mi-am dat seama că își terminase dansul iar acum Jack îi atrăsese atenția.

- Îți creează probleme? mă întrebă Samantha râzând.

- Își caută probleme, i-am răspuns eu.

Seth ne privea confuz neștiind ce să răspundă, însă privirea arzătoare se opri asupra Samanthei care la rândul ei îl privea cu aceeași privire. Am zâmbit la gândul că Seth își găsise nașul, și la faptul că între ei era un fel de duel din priviri.

- E reuniunea ciudaților sau ce naiba?l-am putut auzi pe Sin din spatele meu.

Tremurul din interior se intensifică și am putut simți cum inima mi-a alunecat în stomac. M-am întors cu băgare de seamă, ținând cont că ultima dată când îl văzusem pe Sin se terminase urât.