Jocuri Ilegale ✓

Capitolul 1

-Nerăbdători să alergați deja? ni se adresă Paul.

Fetele râseră privind ostentativ spre concurenții de gen masculin. Le cunoșteam doar după renume. Cea blondă cu tatuaj pe gât era mică de statură, ceea ce mă făcea să mă întreb cum naiba ajungea ea la pedale dar apoi să mai și vadă prin parbrizul mașinii. În timp ce cea cu părul verde nu avea o privire prea prietenoasă. Nu știu ce mă speria la ea mai mult, privirea sau piercing-urile din buză și din sprâncene. Nu știam că încă era la modă să ai piercing-uri.

Ele erau Scarlet și Venice. Nu erau șoferițe spectaculoase pe pistă însă erau în stare să îți avarieze mașina, chiar să te zdrobească pe drum, dacă asta însemna ca ele să ajungă la linia de sosire înaintea ta. De reținut, să nu mă apropii prea mult de ele.

-Nerăbdătoare să ne luăm banii, șuieră Scarlet cu vocea plină de încredere.

Băieții râseră ironic știind că ele nu aveau nicio șansă în fața lor. Aruncându-mi privirea asupra mașinilor lor, nu păreau a fi spectaculoase, deși nu îmi puteam da cu părerea, deoarece nu contează cât de rapidă e mașina, ci cât de priceput e șoferul. Râsetul lor fu întrerupt de mârâitul unui motor mult prea gros ca să îl poți asemăna cu orice ai fi auzit până atunci. Nu îmi suna familiar așa că mi-am îndreptat curioasă, atenția asupra zonei de unde venea sunetul. Mi-am mărit ochii cât cepele la vederea acelei fiare pe roți. Cel puțin așa arăta.

-Jacob cred că o să îți iei adio de la bani, i-am șoptit, dându-i un cot.

Atât el cât și ceilalți spectatori urmăream Mustangul negru Boss 302 din 2015, cum își făcea loc printre oameni și mașini. Nimeni nu își dezlipea ochii de pe mașină și cu toții încercam să ne dăm seama cine era șoferul. Mașina nu părea a fi cunoscută cuiva de aici, deci era o premieră pentru toți. Deși nu ar fi trebuit să fie chiar atât de uimitor deoarece veneau șoferi noi să concureze la curse în fiecare duminică. Așa că ce era atât de special la acesta? Mașina lui? Îmi venea greu să cred. Avea numere străine, ceea ce era comun pentru toți șoferii care participau la curse ilegale, pentru a nu fi prinși mai apoi de poliție, dar totuși părea misterios și incitant în același timp.

-Închide gura, Jacob, salivezi! i-am zis lovindu-l ușor în braț.

Râse în timp ce își drese glasul și revenindu-și parcă din transă. Ce-i drept și mie îmi furase ochii mașina, însă doar pentru scurt timp. Imediat motorul se opri, iar portiera mașinii se deschise. Am mimat un căscat în timp ce șoferul Mustangului iese la iveală cu fiecare secundă ce trecea. Simțeam cum timpul se mișcă cu încetinitorul, iar eu aveam să turbez. Voiam să conduc, să simt adrenalina, nu să mă uit la un tâmpit cum abia iese din mașină, de parcă îi e frică să nu își strice cumva manichiura.

-Bine ai venit, străine! țipă Paul pentru a acoperi zgomotul muzicii și al oamenilor de față.

Cu toții parcă fremătau după adrenalina cursei. Locul unde ne aflam noi era undeva deasupra orașului, pe un deal cu terasă și cu o priveliște superbă asupra orașului. Aici se afla linia de start, iar spectatorii ne puteau vedea de aici în timp ce goneam pe străzile orașului.

Mă ustura gâtul îngrozitor, iar plămânii cerșeau tutun, așa că mi-am scos din pachet o țigară și am aprins-o de îndată. Nu aveam de gând să mai suport mult timp toate aceste ceremonii idioate ale lui Paul.

Străinul se apropie de locul unde eram strânși. Aruncându-i o privire fugitivă i-am sesizat înălțimea impunătoare și masa musculară destul de dezvoltată. Era îmbrăcat în negru din câte reușeam să disting în lumina plăpândă a felinarelor și a farurilor mașinilor. Mi-am mutat imediat privirea de la el înspre Jacob văzându-l cum își încleștase deja maxilarul. Nu era a bună. Tipul nou prevestea a ceva grav și îmi puteam da seama cum și ceilalți simțeau asta.