Cap.LVII

49 9 5
                                    

Trecuse şi noapte, iar zorii zilei se arată.M-am ridicat repede din pat pregătită să văd tabloul mirific de afară.Un cuvânt am de spus:ZĂPADĂ.Multă zăpadă.Copacii sunt albi, cele două maşini de afară la fel, totul e alb, până şi pijamalele mele.

-Amelia, vino repede să vezi!

-Lasă-mă..mormăie ea.

Dacă ar şti ce pierde.În fine, e treaba ei.

Am ieşit din cameră, şi am mers spre livind, de unde un vânt rece venea.Am privit în jur, iar uşa de la intrare e deschisă.M-am apropiat să o închid când..

-Tâmpiţi! spun când un diatamai bulgărele rece face contact cu pielea mea.

-Ooo...Ce lovitură!Punctaj maxim pentru Brandon! exclamă Luke de afară.

-Scuze, a fost un accident!

Accident va fi când uşa se va bloca involuntar, şi nu se va mai descoperi vinovatul.Dacă au vrut zăpadă să stea afară.Am închis uşa, şi am mers să-mi pregătesc o ciocolată caldă.E tot ce am nevoie acum.Iar în timp am lăsat-o să se răcească puţin am mers sus să-mi schimb hainele.Şi din nou când am coborât uşa era deschisă, iar pe jos erau nişte urme de zăpadă care duceau spre bucătărie.

-Brandon ce faci? spun când îl surprind pe Brandon bând din cana mea.

-E a ta?Scuze! zice zâmbind nevinovat.

-A fost a mea.

-Voi nu veniţi afară? zice Luke punându-şi mănuşile de schi.

-Pentru azi mi-am luat porţia de zăpadă.

-Nici Amelia?

-Amelia încă doarme.

-Doarme?Perfect!E ocazia noastră să o scoatem în zăpadă, zice Luke încântat.

-Să nu te atingi de iubita mea, îl ameninţă Julio cu privirea.

-Tu vino cu noi Lenne.

-Nu Brandon.Azi voi sta în casă.

-Lenne.

-Nu mă duc afară!

-Bine atunci te duc eu, şi imediat am fost luată pe sus de către Brandon.

-Să nu îndrăzneşti! zic înainte să încerce ceva, ca va regreta

-Ai două obţiuni, ori vii tu de bună voie şi nesilită de nimeni,..ori..

-Bine, gata am înţeles!Lasă-mă doar înca cate va minute, n-am degând să ies aşa afară.

-Bine! Ai două minute de acum, zice privind la ceasul de pe mână.

-Dar nu promit ca mă voi distra!

-Bine, bine!Asta vom vedea atunci.

-Deja ştiu ce se va întâmpla.Voi veţi începe..

-Tic-tac!

Mi-am dat ochi peste cap, şi am urcat la etaj.Când am intrat în cameră, Amelia era trezită.Era şi cazul s-o facă.

-Îmbracă-te! îi ordon eu pe un ton arogant.

-Ce!De ce să mă îmbrac?Mă simt foarte bine în pijamalele mele.

-E alegerea ta.Dar să şti că dacă nu vi tu, vor veni băieti după tine.Să nu spui că nu te-am avertizat.

-Tot nu mă convingi.Nu am chef să ies afară în frig.

Am dat din umeri, şi mi-am luat ultimul obiect vestimentar pe mine, acesta fiind geaca mea verde închis, dintr-un material impermeabil.Dacă tot ies în frigul gerul de afară, măcar să mă asigur că niciun fulg nu mă va uda.

-Bine, sunt gata! spun coborând ultimele scări.

-Uşa e acolo, după tine lady!

In momentul în care am iesit afară, am simţit briza rece, care m-a înconjurat într-o clipită.''Oare e prea târziu să mă răzgândesc?''

-Vino Lenne cu mine..spune Brandon şi mă trage de mană.

M-am lăsat condusă de el.Sper doar să nu mă ducă pe munţi.Azi nu am chef să escaladez.Aşi prefera să vina o furtună de zăpadă ca să putem intra înapoi în casă.

-Bine, Brandon mai avem mult.Au inceput să mă doară picioarele.

Am mai făcut câtiva paşi până în faţa unui butic cred, sau a unui depozit bine aranjat.

-Am ajuns...

Summer daysUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum