Summer days

CAP:VII

    Reuşesc să mă decid cu ce să mă îmbrac.O ţinută 'casual'.Frumos şi simplu.Ies din cameră să văd dacă Rebecca s-a trezit.Am bătut la uşa,dar nu am primit nici-un răspuns.Probabil încă doarme.Am mers la parter să-i pregătesc Rebecăi micul-de-jun.Doar ei şi mie.Brandon se va descurca.Şi nu sunt lacomă.Doar că vreau să-l învăţ o lecţie.

Nu prea am avut ideei pentru micul-de-jun,aşa că am ales să mâncăm cereale cu lapte.Am pregătit două boluri cu lapte cald,iar pe urmă am pus cerealele.I-am dus bolul Rebecăi în camera ei,apoi am mers să mănânc şi eu.Am început să mănânc,iar pe uşă întră Brandon.

-Hey..Bună dimineaţa!spuse el întrând pe uşă.

-Bună!

-Cum ai dormit?

-Nu prea bine!

-Da te înţeleg!Pat nou,casă nouă,eu..!

Era să mă înec.Iar începe.Fără să-mi dau seama,se apropie de mine,şi ia o lingură din bolul meu.M-am uitat surprinsă,apoi l-am privit nedumerită,dar el continuă să mănânce din bolul meu.

-Ce tot faci?întreb eu.

-Mănănc!Mi-e foame!Te deranjează?

-Ăăămm..Da!Mi-am propus să mănânc singură.spun eu.

Chiar dacă i-am spus că mă deranjează,el continuă.

-Ai primit ce va apel de la părinţi?l-am întrebat eu.

-Nu!Nu cred că au ajuns încă.

M-am ridicat de la masă şi tot odată şi bolul cu ce mai rămăsese în el.Am plecat în living,să-mi verific telefonul.Nici eu nu aveam vrun apel sau mesaj.Brandon veni lângă mine.

-Tu ai primit ceva?

-Nu..!Oare s-a întâmplat ceva?spun eu privindu-l speriată.

El îşi pune mâna pe umărul meu:

-Nu-ţi face griji!Probabil sunt obosiţi!spune Brandon încurajându-mă.

-Şi dacă nu e asta?Mai bine îi sun.

Am apelat-o pe mama.Am aşteptat,rugându-mă să răspundă.

-Alo!Mama?spun eu.Sunteţi bune?

-Bună copii!Acuma am ajuns.Voi ce faceţi?mă întrebă mama.

-Mâncăm!

Nu a durat prea mult conversaţia noastră,pentru că mama trebuia să între într-o şedinţă.

-E totul în regulă?întrebă Brandon.

-Da!Mă duc sus la Rebecca să văd dacă s-a trezit.

Rebecca era trează,jucându-se cu păpuşile.

-Lenne!strigă ea.Te joci cu mine?

Am început să mă joc cu ea.A durat o veşnicie.Avea multe păpuşi toate cu nume foarte ciudate,greu de reţinut.

-Rebecca?Nu vrei să facem alt ceva?

Rebecca mă ignoră complet.Trebuia să mă gândesc la ceva care să-i placă mai mult.Dar ce-i putea plăcea unei fetiţe de 9ani?(Gândeam eu)

-Nu mergem să ne uităm la desene?o întreb,sper să zică ''da''

-Nu!Dar putem merge cu păpuşile la pişcina din spatele casei.Se ridică,luă câte jucări putu şi ieşise pe uşă.

-Rebecca stai!Unde mergi?spun eu ignorată din nou de o fetiţă de 9 ani.Am plecat şi eu după ea,am ieşit pe uşă şi dau de pietpu' lui Brandon.

-Unde mergi grăbită aşa?

-Unde-i Rebecca?A zis ceva de vro piscină.spun eu.

-Aaa..stai că vin şi eu,doar să mă schimb!spune îndreptându-se repede spre camera lui.

Eu nu aveam timp de prostiile lui,am plecat în grabă,să nu i se întâmple ceva Rebecăi.Spre bucuria mea Rebecca era bine.Eu m-am aşezat pe un şezlong,privind-o cum se joacă.

Apare şi Brandon,se uită la mine eu la el,şi începu să râdă,şi râd şi eu.

-Hai să înotăm!spune el,

-Nu mersi!Prefer să mă relaxez!spun eu închizând ochii.

Iar în secunda următoarea  m-am trezit în apă.Era clar mâna lui Brandon.

Am ieşit la suprafaţă,iar el râdea.Nu mi s-a părut deloc amuzant.

-De ce ai făcut asta?spun eu încă în apă.

Zâmbeşte şmecher,uitându-se la mine.

-Am vrut să mă distrez!A fost o glumă.spune el întinzându-mi mâna să mă ridic.Eu l-am prins de mână,şi m-am ridicat.Dar când am ieşit din bazin,profit că era neatent,şi l-am împins în apă.Aşa cum a făcut el cu mine.

-Vezi!Acum e amuzant.spun eu în timp ce râdeam.Adevărat eram şi eu udă,dar nu era chiar aşa râu.Apoi îl văd pe Brandon cum se ridică.

-Vaii dacă te prind!spune el în timp ce încercă să se ridice.

Când am auzit,ameninţarea,l-am împins înainte să se ridice,ca să am suficent timp să fug.Am fugit ţipând în jurul casei.M-am întors cu privirea în spate sperând să se fi lăsat bătut.Dar nuu...era în spatele meu,ma tras de mână la el.

-Nuu!Te rog iartă-mă!Tu ai început!am spus eu râzând.

Am încercat să mă opun,dar el mă loase în braţe.

-Ştii ce urmează nu?spuse el zâmbind.

-Nuu!Iartă-mă.Gată hai să facem pace!spun eu.

Nu mai vroiam să cad din nou în apă şi să mă ud.

-Bine facem pace!spune el ,dar privirea lui nu părea deloc serioasă.

-Serios?spun eu.

Nu-mi vine să cred că l-am păcălit.

-După ce te arunc în apă.spuse el râzând.

Nuuu .De ce exista şi un ''după''. Oricum,ca să nu fiu singura udată din nou,mă ţineam bine de el.Aşa în cât să ne udăm amândoi.A încercat să mă arunce în apă,şi a căzut şi el cu mine în bazin.

Am început amândoi să râdem.În sfârşit am putut purta o disczuţie fără să ne certăm.