Summer days

CAP:XXXIX

  După ultima şcenă nimeni nu mai îndrăznii să se opună în vrun fel.

-Domnule sunt curaţi! raportează Benny, serifului.

Seriul i-a făcut un semn poliţistului Benny, iar acesta a dat din cap, semn că a înţeles.

-Voi două! zice Benny arâtând cu degetul spre mine şi Amelia.Una să intre în prima maşină, iar cealaltă în maşina asta.

Ne-am uiat una la alta, fără să înţelegem ce se întâmplă de fapt.Încă confundam realul cu fantasticul.Speram să fie doar un vis urât şi că mă voi trezii din clipă-n clipă.

-Domnişoarelor..Nu aţi înţeles?! zice seriful, venind lângă noi, ca mai apoi să o tragă pe Amelia de braţ şi s-o ducă într-o maşină.

-Ce se întâmplă?Încetaţi!Lăsaţi-o în pace! înterveni Julio.

-Băieţaş..rămâi calm.Nu complica mai mult situaţia! zice seriful după ce o băgă pe Amelia în maşină.

-Tu! zice dinou Benny arătând spre mine.Mergi în maşină..

Am ezitat, îmi era foarte frică.Doar pur şi simplu stăteam şi tremuram pe loc.

-Mergi tu, sau te bag eu cu forţa?! spune serifu pe un ton dur şi arogant.

-Hei!Nu vorbi aşa cu ea! se răsti Brandon către serif.

-Vezi-ţi de treabă!Noi doar ne facem merseia.

-Brandon..., reusesc să deschid gura pentru câte va secunde. Lasă!

M-am urcat în maşină.Bancheta din spate e despărţită de cea din faţă prin nişte gratii care mă speriau la cel mai ciudat mod.

Am aşteptat în maşină, arungând din când în când o privire pe fereastră.Dar nu vedeam prea clar din pricina întunericului.

-Pe bune acum!?Unde ne duceţi? zice Brandon în timp ce s-a urcat în maşină.A intrat şi Julio, dar nu i-am văzut nicăieri pe Mark şi Luke.De Amelia ştiam că se află în cealaltă maşină.

În scurt timp a urcat şi Benny la volan.

-Ce se va întâmpla acum? zice Julio

-Vă ducem la secţie.

-Poftim!Dar nu-am făcut nimc rău! exclamă Brandon.

Era deaşteptat că asta va urma.Am luat totuşi o maşină, fără ca propietarul să ştie, iar apoi ne-am făcut nevăzuţi până când poliţia ne-a găsit..şi am ajuns în situaţia în care ne aflăm.

-Copii, să ştiţi că vă va aştepta o noapte grea.

-Nu putem lămurii, situaţi, iar apoi să ne lăsaţi să plecăm?

-Nu prea cred, puştiule.

Am încercat să-mi întorc privirea spre geam, ca să nu mă observe restul că eram pe punctul de a plânge.

-Lenne!Eşti bine? mă întreabă Brandon punându-şi mâna pe umărul meu.

Am afirmat dădând din cap.

-Nu-ţi fie frică, o să trecem şi peste asta..zice Brandon cu un mic zâmbet încurajându-mă.

-Ştiu..Dar până atuci va trebui să suportăm consecinţele.

A mai durat puţin până când maşina se opri, iar asta însemna că am ajuns la secţie.

Benny ne-a deschis portiera, iar pe rând am coborât.L-am urmat pe un coridor lung până la o uşă maronie.