Summer days

CAP: IX

     -Ce s-a întâmplat?mă întrebase Amelia

Îi povestisem totul.

-Nu cred că mai vin!Distrează-te tu.

-Nu!Trebuie să vii.

-Nu pot!Uşa e închisă.

Atunci am privit la fereastră.

-Sau stii ceva..ne întâlnim jos.Vin în 5 min.spun eu, iar apoi închid.

Nu prea am avut chef să merg,dar vroiam să-i demonstrez că nu am nevoie de acordul lui.

Am deschis uşa de la balcon,nu era mare distanţa,totuşi nu vroiam să-mi rup ceva.Aşa că am încercat să mă prind de copacul de lângă balcon,ca apoi să cobor pe el.

Am coborât în cele din urmă.Nu pot să cred că, chiar am făcut-o.

Amelia era la poartă.Am alergat repede ca să nu fiu văzută de cineva.

Am urcat în maşină, şi am plecat.Am ajuns la petrecere,nu prea am avut o dispoziţie prea bună.Am început să dansăm,am încercat să nu beau alcool,dar tentaţia era prea mare.Am început să beau împreună cu Amelia.Am uitat tot,pentru câteva ore.

ZIUA 3

M-am trezit acasă la Amelia.Probabil eram aşa beată că nu am mai mers acasă.Aveam o durere groaznică de cap.

Am văzut că Amelia încă dormea,aşa că am plecat acasă.Aveam de gând să o sun mai târziu.Acum trebuia să merg acasă.Cel mai probabil,Brandon s-a trezit,dar nu mai conta.Am ajuns în faţa casei,nu eram hotărâtă dacă să intru sau nu.Mi-am făcut curaj şi am intrat.În living nu era nimeni.Poate am noroc.Am urcat şi scările,nu era nimeni.Am încercat să intru în cameă.Era închisă.Acum trebuia să merg afară,să intru pe fereastră.Am reuşit să intru ca un hoţ.Am închis uşa de la balcon,şi am sunat-o pe Amelia.Nu răspunsese aşa că i-am trimis un mesaj.Zece minute mai târziu,am auzit nişte bătăi la uşă.

-Te-ai trezit?Era clar vocea lui Brandon,de data asta calmă.

Nu am răspuns nimic.Nu voiam să-i dau atenţie.

Aveam de gând să petrec următoarea zi în cameră.Am coborât pe fereastră,am mers la magazin,să-mi adun provizii,pentru următoarele 24 de ore.Am venit înapoi.Spre norocul meu camera avea baie.Aşa că am făcut un duş.

Din perspectiva lui Brandon

M-am certat cu Thylenne.Pentru că nu era responsabilă.Cum să plece şi s-o lase pe Rebecca singură!?Aşa că nu am mers nici eu cu Mark, dar nici ea.Aveam partea mea de vina,dar şi ea.Înainte să mă culc,am bătut la uşa camerei ei.

-Thylenne!Nici eu nu am mers.Nu eşti singura care a rămas acasă.

Ea nu răspunse.Ori mă ignora ori dormea.Oricum în dimineţa următoare,am încercat din nou.Nici un răspuns.Am coborât să mănânc.Se făcu târziu,iar Thylenne,nu ieşise din cameră.Am dus-o pe Rebecca la o prietenă din vecini să se joace.Când m-am întors,am urcat la etaj să încerc să vorbesc cu Thylenne.

-Thylenne!spun eu,dar nici un răspuns.Era imosibil să nu se fi trezit, era deja 15:00.

-Deschide uşa!Ştiu că nu dormi.

-Pleacă!mi-a răspus.

-Deschide uşa!Să vorbim.

-Nu!Pleacă!

-Ce încăpăţânată eşti!Am spus asta şi am plecat.

A venit Mark la mine să înotăm.Am mers la piscina din spatele casei.

-Unde e fata?mă întrebase Mark.

-M-am certat cu ea!am fost sincer Mark era de încredere.

-Te-ai certat cu ea..Presupun că e vina ta.

I-am povestit totul,sperând să-mi dea un sfat.

-E doar vina ta!Cum să-i spui asta?spuse Mark.

-Probabil!Sincer nu stiu de ce m-am certat cu ea.spun eu.

Mark avea dreptate.Era vina mea.Trebuie să-mi cer scuze.Dacă ea nu vrea să mă asculte.După ce a plecat Mark,merg la uşa ei:

-Poţi să deschizi uşa?

-Ce mai vrei?spuse Thylenne.

-Să vorbim!

-Nu vreau.Nu am ce discuta cu tine.

Ea nu coopera deloc cu mine.Era supărată pe mine,şi eu mă simţeam rău, din cauza mea ea se simte aşa.

-Îmi pare rău!Sincer!Te rog deschide uşa!spun eu,dar ea mă trata cu indiferenţă şi meritam asta.

Nu aveam soluţie la această problemă.

Am plecat să o iau pe Rebecca de la prietena ei.După ce m-am întors am luat masa şi am adormit.

Din perspectiva lui Thylenne

Ziua 4

Trecuse repede ziua de ieri,am citit,am vorbit cu părinţii cu Amelia.Nu prea sunt hotărâtă dacă azi voi ieşi din cameră.M-am trezit la 10 când am simţit un miros de fum.M-am speriat,am ieşit repede din cameră,şi am mers în bucătărie de unde şi venea mirosul.

-Ce se întâmplă?Ce faci?l-am întrebat pe vinovat.Vinovatul era Brandon,care cred că încerca să gătească.Şocant!

-Hey!Te-ai hotărât să vii!spuse Brandon,foarte concentrat la ce avea în tigaie.

-Ce faci?De ce miroase a ars?întreb eu apropiându-mă de el.

-Gătesc!Încerc să fac nişte clătite,dar se tot lipesc de tigaie.

Am încercat să nu râd,chiar dacă mă aflam într-o situaţie amuzantă.

-Ai pus ulei?spun eu privind cum deslipeste aluatul de pe tigaie.

-Aaaaa!Ulei.a scos un oftat şi a pus uleiul.Mersi că mi-ai zis.

-Ai spus că nu ştii să găteşti.îl priveam cu nedumerire.

Ridică privirea la mine,si spuse foarte serios.

-Am vrut să gătesc pentru tine!

Au rămas câte va secunde în care nimeni nu spuse nimic.Eu priveam în jos,mă feream de privirea nocivă a lui.El ma privit câte va secunde,până a remarcat că mâncarea i se arse din nou.Într-un final am "rupt" linistea.

-Hai lasă-mă pe mine!Nu te pricepi deloc.

-Nu Thylenne!Nu vreau să te las pe tine să faci totul!Nu e corect.

-Bine hai să văd dacă te descurci.

Am ieşit afară,să iau o grură de aer proaspăt.Am căzut pe gânduri,o perioadă lungă de timp.Am început să mă plimb aiurea prin curte.Era o zi călturoasă.Era prea frumos să stau în casă.Dar aveam responsabilităţii,nu puteam pleca nicăieri.Am intrat în casă,mirosea încă a ars..Cred că Brandon încearcă să dea foc la casă.Doar de curiozitate am mers în bucătărie să văd ce se petrece.

-Ştiam eu că nu te descurci!spun eu.

-Am încercat!Am vrut să încerc...Iar tu..Tu ai vrut să mă ajuţi.spuse Brandon,apropiându-se de mine.

-Da,pentru siguranţa noastră.

-Vrei să vorbim despre ce s-a întâmplat...Ştii tu.spune Brandon fixându-mă cu privirea.

Ştiam la ce se referă,dar am preferat să plec.După ce am ieşit din bucătărie,Brandon ieşi şi el.

-Thylenne!

Nu i-am răspuns,am continuat să merg.Nu vroiam să înceapă din nou o ceartă între noi.Dar mâna lui mă trase,oprindu-mă din mers.