Summer days

CAP:XLI

După 2 luni

Trecuse două luni de la plecarea lui Brandon, şi doar după atâta timp am realizat că eu chiar am sentimente pentru el.Nici o veste, sau vrun mesaj.A plecat ca şi cum n-ar fi venit niciodată.

Am început dinou scoala şi pentru mine, ca şi pentru el.Dar el e departe, fără vrun interes pentru ce se întâmplă aici.Am aşteptat că în fiecare zi să sune clopoţelel, şi să se termine orele, pentru a putea merge acasă.

Odată ajunsă, am privit pe fereastra din camera mea.Mă uitam în gol, iar gândul mi zboară la Brandon.Încă speram că totul să fie o glumă, dar din păcate e imposibil.Telefonul îmi sună, iar atenţia mea a fost distrasă.

-Da Amelia!S-a întâmplat ceva?

-Ai planuri pentru seara asta? mă întreabă ea.

-Ar vrebui să am?

-Doamne Lenne..E vineri!Te i-au la 7 p.m. nu accept vrun refuz. zice ea şi închide.

Întradevăr Amelia venii la ora promisă, iar eu împreună cu ea am plecat la o mică petrecere din vecini.La pertecerea respectivă erau toţi prietenii noştrii, dar lipsea Brandon.Şi lipsea şi cheful meu, aşa că am decis să plec, chiar dacă mă aflasem doar de 20 de minute.

După încă 2 luni

Trecuse deja ceva timp, decând Brandon a plecat, iar mintea mea a început să-l uite.Am început dinou să studiez ca înainte, fără vreo distregere.

Stăteam în pat, repetând lecţia la istorie când telefonu îmi sună.Am privit spre ecranul telefonului, dar numărul era necunoscut.Am preferat să nu răspund.Şi dinou, mă sună acelaşi număr, deja devenise enervant.

-Cine mă deranjează? am răspuns revoltată.

-Aaa..Scuze!Nu vroiam să te deranjez, te sun mai târziu, Lenne!

Am recunoscut imediat voce.Era Brandon.Exact acum a găsit momentul să mă sune, când eram pe cale să-l uit.

-Brandon?Nu mă deranjezi...eu doar stăteam, nimic mai mult.Dar tu?Cu ce intenţie mă suni?

-Păi, vroiam să ştim ce mai faci! Separe că eşti bine.Ce mai e nou prin cartier?

-Totul e neschimbat!

-Bun!Te las atunci sigur ai treabă.

Nu puteam să-l las să închidă, ar putea fi ultima dată când mă va mai suna.

-Nu închide! zic repede, În Elveţia cum îţi merge?

-E bine, de curând am aplicat pentru o facultate, acum aştept rezultatele.

-Sper să intri!Ma-şi bucura mult pentru tine.

Conversaţia noastră s-a terminat în scurt timp, iar după asta caietul meu de istorie a rămas neatins.

''Off..Brandon ce-mi faci!?'' M-am aruncat în pat, şi am adormit.

În următoarea zi, când m-am îndreptat spre poartea şcolii, am zărit-o pe Amelia, dar nu era singură.Mai era o presoană lândă ea.Un băiat înalt brunet....cine o fii?Băiatul a cuprins-o de talie, deci nu putea fi un simplu străin.M-am apropiat din ce în ce mai mult, iar privirile celor doi s-au îndreptat spre mine.

-Julio? spun eu surprinsă.Ce faci aici?

-Hei, Lenne!Nu te-am mai văzut de mult timp!

-Nu schimba subiectul!

-Îi spui tu, sau îi spun eu? spune Julio privind-o pe Amelia.

-Lasă-mă pe mine! zice Amelia.

-Ce să-mi ziceţi?

-Lenne, ...eu cu Julio ieşim de ceva vreme.. zice direct.

-Şi de ce aflu doar acum?

-N-am ştiu cum să-ţi spun!Îmi pare rău!

-Nici nu mai contează acum Amelia.Mă bucur pentru voi. zic cu un zâmbet, chiar dacă în interior eram dezamăgită, că prietena mea mi-a ascuns asta.