Summer days

CAP:XX

Mark a închis uşa.

-De ce închizi uşa?Vreau să ies!spun eu.

-Trebuie să vorbesc cu tine.

-De ce nu putem face asta cu uşa închisă?

-Să nu ne audă cineva.

-Despre ce vrei să vorbim mai exact? îl întreb eu ridicând din sprânceană.

El nu-mi răspunse nimic.L-am privit nedumerită, nu ştiam ce vroia defapt.Se apropia de mine periculos de mult.Nu am spun nimic, până când am auzit pe cine va strigându-mi numele.

-E Bandon! spun eu îndepărtându-mă de el.

Dar nu am apucat să apăs pe clanţa uşii, că uşa se deschise.Intrase Brandon, privindu-ne pe amândoi.

-Ce se întâmplă?Vă deranjez? spune Brandon, privindu-mă mai inistent pe mine.Pe faşa lui se vedea confuzie.Nu ştiu ce înţelese el, după privirele noastre.Rămase un moment de tăcere.Nu ştiam nici eu ce să-i spun, oricum nu prea era treaba lui.

-Mark! îi runcă Brandon o privire indiscretă prietenului lui.

-Nu se întâmplă nimic.Lenne m-a ajutat să închid uşa, spune Mark, dar după vocea lui nu prea părea sigur de răspunsul dat.

Sincer şi eu eram confuză.I-am lăsat pe ei să discute, iar eu am părăsit camera, coborând în living.

Peste câte va ore, afară se întunecase şi ploaie se oprise.Mark a coborât scările cu Brandon, se auzeau râsetele lor.Se pare că nu există nici o problemă între ei.

Ziua 10

Trecuse 9 zile iar experienţa mea era pe sfârşite, sau aşa credeam eu....

-Trezeste-te!Încă dormi?am auzit vocea enervanta a lui Bronden încă de dimineaţă.Se pare că-mi invada intimitatea, intrând brusc în camera mea.

-Pleacă... răspund eu morocănoasă.

-Haii! Am veşti importante.

Nu am răspuns nimic.L-am ignorat.Dar el nu se dădu bătut.

-Deci...nu vrei să te trezeşti!Okay..,spune el.Am auzit linişte în cameră, deci asta înseamnă că poate a plecat, sau stătea pur şi simpul.

Ca să fiu sigură am aruncat o scurtă privire.

-Ieşi afară!strig eu când realizez că nu a plecat.

-Se pare că nu eşti într-o dispoziţie prea bună.O să aştept până mai târziu ca să îţi spun.spune Brandon şi de deplasează spre uşă.

Nu înţeleg de ce m-a m-ai trezit.Uneori comportamentu lui poate fi aşa nefiresc.Oricum nu mai puteam adormi la loc, aşa că m-am ridicat din pat.

În scurt timp eram la parter, "nerăbtătoare" să aflu pentru ce m-a trezit.Ce era aşa important.Am intrat în bucătorie unde erau şi Beca şi Brandon.

-Ok ce vroiai să-mi spui, spun eu aşezându-mă la masă.

-Nu mai ştiu.S-a întâmplat demult, spune el privind în farfuria cu mâncare.

-Serios Brandon?Nu te juca cu mine!S-a întâmplat acum maxim 20 de minute.Ziceai că-i important.

-A da!M-a sunat mătuşa Clarissa.

-Si!?

- Şi zicea ceva de o cabană la munte, parcă.spune Brandon prefăcându-se neinteresat de discuţie.

-Atât?

Întrebarea mea îl făcea să râdă.Se uită la mine apoi adăugă.

-Acum te interesează!?

-Spune o data!Poate e ceva important.

-Mătuşa Clarissa ne-a rezervat o cabană pentru următoarele două săptămâni..Se pare că nu scapi de mine.

-Pe bune?Şi părinţi...

-Se pare că sunt blocaţi cu treburile lor .

Mă simţeam prost pentru ei.Eu voi petrece două săptămănii relaxându-mă cu prietenii, iar ei vor muncii.

Încă patrusprezece zile cu Brandon.

Abia aştept să văd ce se poate întâmpla cu sentimentele mele peste încă două săptămâni. 

Sunt oarecum entuziasmată pentru prelungirea mea.Presimt că ne va aştepta multă distracţie.Iar patrea cea mai bună e că putem chema câţi va prieteni cu noi.Eu m-am decis să o chem doar pe Amelia.Iar Brandon va merge însoţit de Mark, Bridget, Chloe, Luke, şi posibil Joulio.Micuţa Beca, va rămâne la mătuşa ei, Clarissa.Ne-ar fi prea greu cu ea.

Am mers în camera mea, penru a pregăti bagajul, şi rucsacul pentru călătorie.Privesc atentă în jur şi realizez că îmi lipseşte rucsaclul, defapt era acasă la mine.Nu-l luasem atunci când am plecat.Apoi m-am gândit că ar trebui să merg până acasă să-l aduc.Merg din nou la parter să-l anunţ pe Brandon că plec.