Summer days

CAP:XIV

     

-De vreo..20 de minute.Nu prea ştiu.Am pierdut noţiunes timpului.

Au rămas câte va clipe în care nu spusem niciunul nimic.

-Iiii!am auzit o mică surprindere.Mi-am întors privirea spre Thylenne.

-Ţi-am pătat tricoul!Scuze.

Am privit la tricou şi observasem o pată de iaurt pe el.Am luat un şerveţel din partea dreaptă mea, apropiându-l de tricou.Lenne întinde mâna spre şerveţel,crezând că-i dau ei.Dar am refuzat printr-un gest din mână,oferindu-mă să curăţ eu.Serveţelul făcu contact cu tricoul,iar mâna mea făcea mişcări uşoare în zona petei.Am curăţat pata de pe tricou oarecum,a mai rămas, doar o zonă puţin umedă.

-Gata,am rezolvat problema.spun eu cu un zâmbet privind-o pe fată.Ea îmi răspunde tot cu un zâmbet, dar mai discret.

-Nu s-ar fi întâmplat asta dacă,aşi fi avut hainele mele.

Am râs la afirmaţia ei.Are un mod ciudat de a judeca situaţiile.Am mai discutat cu ea câte va minute,apoi ne-am ridicat şi am plecat la etaj.Am privit-o până a întrat în camra ei.Spunându-i apoi:

-Noapte bună!

-Şi ţie.

Am intrat şi eu în cameră şi m-am aruncat în pat.Iar în jurul orei 03.00.a.m. m-am ridicat din pat cu gândul de ai returna hainele lui Thylenne.Am intrat încet în camera ei,cu câte va haine.Le-am aşezat în dulap,apoi am plecat şi după restul.În scurt timp am terminat,dar nu am părăsit camera.Am rămas privind-o cum doarme.Un gând îmi zice să rămân,până dimineaţă. Era atât de inocentă când dormea, avea un farmec aparte, era cu totul speciala.. Dar mi-am îndrepat paşii spre uşă confuz.Am intrat în camera mea şi am adormit.

Din perspectiva lui Thylenne

Ziua 7

M-am trezit destul de târziu.Încă aveam tricoul lui Brandon pe mine.Aşa că m-am ridicat cu gându-l de a merge în camera lui pentru ai cere hainele.Eram pe coridor la uşa lui.Nu mă puteam hotărî dacă să intru brusc,sau să bat la uşă.Aşa că nici nu am bătut şi nici nu am intrat chiar brusc.El dormea.

-Trezeşte-te Brandon!

Nu-mi răspunde nimic.Doar îşi bagă capul sub plapumă.M-ai încerc o dată,dar tot nu răspunde.Atunci voi aplica metoda "Beca".M-am urcat în picioare în patul lui,şi am început să sar.

-Trezeşte-te!Trezeşte-te!spun el în timp ce sar.

-Înceteaza!spune el cu ochii închişi.

Eu am continuat să sar,sperând că se va trezi.Deja mă dureau picioarele,dar nu m-am lăsat.Mă uitam să văd cu reacţionează.Iar într-o clipă îl văd cum îşi scoate mâna de sub plapumă, iar apoi cad.Brandon mă trase de picior, căzând lângă el.

-Ţi-am spus să încetezi!spune el râzând.

-Tu nu ai vrut să te trezeşti.

M-am ridicat din pat ,iar Brandon mă privea din cap până în picioare.

-Încă mai eşti cu tricou meu.

-Da!De asta am şi venit.Să-mi dai hainele.

-Cum nu îţi sunt în dulap?