Summer days

CAP:XII

 Mi-a strigat toată seară.Am mers la masă,şi apăru şi Brandon.

-Ce s-a întâmplat?

-Nimic!M-am apărat!răspun eu.

Brandon începe să râdă sarcastic.

-De ce râzi?

-Nu!Nimic!

A reapărut la el acelaşi comportament ciudat,şi greu de înţeles.În loc să mă consoleze el râdea.Apoi s-a ridicat de la masă cu pretextul că merge să ia nişte băuturi.Se întoarce la scurt timp cu fresh portocale.

-Unde-s ceilalţi?întreb eu.

-Nu ştiu!Pe aici.Se distrează.Cum ar trebui să facem şi noi.

-Am obosit!Prefer să stau aici până plecăm.

-Cum vrei.spune el şi plecă.

Am mai rămas puţin la masă,după care am ieşit să iau aer proaspăt.Afară era cald,sufla o adieere plăcută de vară.Am început să mă plimb în jurul clubului.La un momentdat după un colţ al clubului am auzit voci.

-Nu putem continua aşa.....spune una dintre persoanele necunoscute.Nu prea am auzit toată conversaţia.

-Rămâne stabilit!În seara asta o facem.Îl treminăm!spune una dintre voci.Mai precis o voce de fată.

M-am apropiat pentru a înţelege mai bine conversaţia.Ştiam că risc foarte mult,dar toată discuţia pe care o auzeam mă făcea din ce în ce mai curioasă.Când dintr-o dată,îmi sună telefonul.Am dat-o în bară.Am încercat să-l opresc,dar prea târziu.Tocmai acum trebuia să mă sune mama.

-Cine-i acolo?am auzit o voce înspăimântătoare.Am început să fug prin întuneric,iar în spatele meu erau acele persoane misterioase.Îmi întorc privirea,iar în acel moment cad la pământ împiedicându-mă.Se apropiau din ce în ce mai mult de mine.Inima îmi bătea tare.Eram foarte speriată.Reuşesc să mă adun,mă ridic,şi fug din nou.Am ajuns la uşa clubului,am intrat fără a mai privi înapoi.Chiar dacă acum eram în club,tot aveam o stare de nelinişte.Mă uitam după grupul meu,erau la masă.Am mers la ei cerându-le să plecăm.Toţi mă priveau surprinşi.

-Ce se întâmplă?De ce eşti roşie la faţă?se ridică Brandon repede de la masă apropindu-se de mine.

-Nimic!Să plecăm odată!spun eu încă speriată.

Se ridică toţi,pentru a pleca.Le-am stricat toată distracţia.

Brandon urcă la volan,fiind singurul nebeat.Eu eram în dreapta, iar în spate Amelia şi Will.

Am ajuns acasă,mă simţeam urmărită.Fiind şi noapte totul era mai înfricoşetor.Am mers în camera mea.Am închis uşa,ca să nu fiu deranjată cu întrebări referitoare la întâmplarea de la club.

Ziua 6

Spre surprinderea mea,mă trezisem bine,am avut un somn liniştit.Am făcut un duş,şi am mers să iau masa cu Brandon şi Beca.Ei erau deja la masă aşteptându-mă.

-Neaţa!spun eu ajezându-mă la masă.

-Ce s-a întâmplat aseară?mă interogă Brandon

Eu mâncam ignorându-l.Nu stiam ce să răspund.

-Te-a rănit cineva?Spune-mi!

-Nu s-a întâmplat nimic!

-Şi atunci de ce am plecat?continuă cu întrebările Brandon.

-Pentru că era târziu.

-În fine.Cum zici tu.spuse Brandon,dar se vedea pe faţa lui că nu mă crede.

Poate ar fi trebuit să fiu sinceră cu el.Brandon terminase de mâncat,se ridică şi plecă fără a mai pune întrebări.Am terminat şi eu.Apoi am ieşit cu Rebecca afară să mă joc cu ea.Beca a adus o minge şi ne-am jucat în apropierea bazinului cu apă.Ne pasam una alteia mingea,când mingea cade în piscină.Beca se repezii să o aducă.

-Rebecca stai!O aduc eu.spun oprind-o repede.

Mă apropiu de piscină,mă pun în genunchi pentru a puntea ajunge mai uşor la minge.Mă întind din ce în ce mai mult spre minge.Aproape ca am ajuns.Am atins cu un deget mingea,iar apoi cad în bazin.Perfect m-am udat.Ies la suprafată,şi aud cum cineva râde.Am privit spre Beca dar nu era ea.Mă uit la balcon şi-l văd pe Brandon.

-Nici nu am fost lângă tine,şi tot ai căzut!râde victorios Brandon.

-Eu am vrut să cad!

-Sigur, dacă asta te consolează!râde sarcastic.

Am ieşit din piscină şi am luat şi mingea.Când am privit la balcon,el nu mai era.Cred că a intrat în casă.I-am dat mingea Rebecăi iar eu am mers în casă ca să mă schimb.Am urcat scările spre camera mea.Mă grăbeam,ca să nu o las singură pe Beca.Iar când m-am uitat în dressing toate hainele mele dispăruse.Ce?Unde sunt?am început să mă gândesc.Am analizat situaţia,iar când m-am lămurit am alergat spre camera lui Brandon.Am intreat brusc fără a mai bate la uşă.

-Ce ai făcut?Unde sunt hainele mele?

-Nu stiu despre ce vorbeşti!răspunse el cu o voce vagă,privind în telefon.

-Nu te preface că nu şti!

El schiţă un zâmbet privindu-mă.Ce mă enervează când face asta.

-Iar eşti nervoasă.

-Brandon!spun eu încruşiţând mâinile.

-Okay!Uită-te în dulapul meu.

Am deschis dressingul,mă uitam după hainele mele,dar nu vedem decât pe ale lui.

-Faci mişto de mine?Nu-s aici.

-Ţi-am spus că nu ştiu despre ce vorbeşti.spune el.

-Mi le dai.Mi-e frig.

El îmi face semn către dressingul lui.