Summer days

CAP:XV

  Am plecat în camera mea să verific.Întradevăr erau acolo.Oare când le-a adus?Încă o întrebare la care nu voi primi răspuns prea curând.M-am îmbrăcat repede,deja prin cap îmi treceau o mulţime de gânduri precum:Cum a întrat în cameră?Sau cum m-a văzut când a intrat?Şi vroiam răspuns la aceste întrebări.Am ieşit pe uşă,ca mai apoi să întru din nou în camera lui.

-Brandon cu...!nu am apucat să spun mai mult.L-am prins într-un moment nepotrivit.În momentul în care îşi dăduse tricoul jos.(sincer arăta bine, şi prin bine spun perfect)Privirea lui s-a întors spre mine cu un zâmbet gigant pe faţă.Am încercat să închid ochii şi să mă îndepărtez spre uşă.Să nu fac momentul şi mai ciudat de atât.

-Stai!Acum sunt gata!spune el luându-şi tricoul pe el.

Îl priveam până în ultima clipă.Iar cea mai proastă parte e că el vedea că mă uit.

-Ce vroiai să-mi spui?

-Ăăămm...mhh..cum...

Mă bâlbâiam ca o proastă,uitându-mă la el.Deja mă simţeam stânjinitor.

-Ămm..ce?spune el.

Mă privea râzând.Făcând momentul şi mai greu pentru mine.Se pare că nu-l deranja deloc faptul cum îl văzusem.Mai bine plec.M-am întors spre uşă.Am apăsat pe clanţă,dar nu se deschise.Rămasem captivă în cameră,cu privirea lui pe mine.Tot încercam să dechid uşa, iar el se apropie de mine.

-Trage!Nu împinge.spune el deschizându-mi uşa.

-Corect!am ieşit repede, intrând în camera mea.

Atâtea momente jenante de dimineaţă.M-am aruncat în pat cu capul în pernă,analizând fiecare moment.Iar peste câte va minute voi lua masa cu el.Off.Asta-i.Va trebui să îl privesc în ochii găsind o scuză credibică,pentru intrarea mea dramastică.Am mers jos,ce era de făcut.Nu puteam rămâne în camera mea.Am intrat în

-Nu mai avem cereale!Sau lapte...şi nici suc de portocale.Spune Brandon privind în frigider.

-Trebuie să mergi la cumpărături.

-Eu?întreabă Brandon,arătând cu degetul spre el.

Nu am răspuns la întrebarea lui.Doar am ieşit din bucătărie.Am mers în camera mea şi i-am sunat pe părinţi.Iar în jurul orei 14:00,se deschide uşa brusc.Era Brandon.

-Hai!spune el făcând semn spre uşă.

-Unde?

-La cumpărături.Nu tu ai spus?

-Trebuie să mergem amândoi?Beca cu cine rămâne?

-Hai.Am rezolvat eu tot.E în vecini.Te aştept în maşină.spune şi pleacă.

Ok,acum trebuia să merg la cumpărături.Sper să nu dureze prea mult.Am urcat în maşina lui, în faţă.

-Eşti gata?Putem pleca?

Mi-am pus centura,şi am plecat.

-Stai!strig eu amintindu-mi ceva.Brandon opreşte brusc,privindu-mă speriat.

-Ce se întâmplă?

-Telefonul!L-am uitat.

-Pentru asta m-ai pus să opresc?spune el plecănd din nou.

Am ajuns în scurt timp la supermarketul din oraş.Am lăsat maşina în parcare.Nu departe de uşa magazinului.Am luat un cărucior,defapt Brandon îl luase.Eu eram în faţa lui pregătită să intru.

-Thylenne!spune el,iar privirea mea se întoarce spre el.

-Ce e?

-Nu vrei să intri în căruţ?

-Ce!Nu.Ar fi ciudat.spun eu amuzată de spusele lui.

-Hai.Va fi amuzant.

Eu îl priveam cu multă nelămurie şi neîncredere.

-Ai încredere!continuă el.

M-am lăsat bătută.Tentaţia era prea mare.Am acceptat.Nu se putea întămpla nimic rău.M-am urcat lăsându-mă în soarta lui Brandon.Uşile se dischise,am intrat.Spre norocul meu nu era prea aglomerat.Primul lucru băgat în căruţ a fost o cutie de lapte.Eu citeam eticheta,şi încetul cu încetul viteza cărucioruşui se mări.Iar în scurt timp raionul de lactate se transformase într-un raliu de curse.Mi-am întors privirea spre Brandon.

-Opreşte!Brandon!începuse să mi se facă frică.Nu vroiam să mă bage în ceva sau în cineva.Ar fi oribil.

-Gata Brandon!Stop.am început din nou să strig.El îmi spune ceve,dar nu am înţeles.