Viktor

9.

   Vremea se schimbă, luptă și e răpusă de un frig, care vrea să domnească peste suflete necăjite și tărâmuri cu melci. Nu mai pot simți gheața care mă lovește în fată și nici răceala din oase și asta mă înspăimântă. Îmi simt încheietura în mâna ei rece, care mă trage prin pădure, prin noroi și rădăcini de copaci ieșite la suprafața. Respir greu și văd totul în ceată.

— Maia...

  Numele ei îmi iese pe buze ca o șoaptă și cad la picioarele ei. Sunt frânt și înfrigurat.

— Mai rezistă puțin, Viktor! Nu te poți da bătut, nu acum... Nu când iubirea ei e la un pas distanță.

  Îmi forțez picioarele să se ridice și ignor durerea din genunchi. Îmi țin mâna în a ei și alerg până rămân fără aer în plămânii. Aud un foșnet și o săgeata se înfige în copacul din fața noastră. Mârâie nervoasă și continuă să mă tragă printre trunchiurile de copaci. Se oprește în fata unei stânci și își pune obrazul în palma mea. O lacrimă îi cade, iar eu nu înțeleg ce se întâmpla cu mine, cu ea.

— Urcă stânca și lasă-te să pici în apă, în amintiri. Lasă totul să pună stăpânire pe tine și nu te uita în urmă.

— Nu înțeleg!

— Nu trebuie să înțelegi, ci doar să crezi. Crede în mine, în tine și în iubirea ei și nu privi în urmă, lasă-te cuprins de întuneric.

— Nu am să te mai revăd, nu-i așa?

— Nu, dar voi fi mereu aici.

   Își pune palma pe pieptul meu și zâmbește. Îmi șterg o lacrimă și o strâng la piept pentru ultima data. Câteva săgeți cad pe pietre. Se apleacă și cuprinde una în palmă. Murmură ceva, dar nu o pot înțelege. Îmi aruncă o ultimă privire și se avântă spre pădure.

   Rămân fără aer cu fiecare pas, cu fiecare centimetru urcat. Aud un amalgan de voci și încerc să le ignor. Ajung sus și cad în genunchi, privind lacul negru ce se deschide în fața mea. Mă ridic, îmi închid ochii și las un ultim oftat să-mi părăsească buzele.

   Un pas și simt cum pic in gol. Simt apa cum îmi mângâie rănile și amintirile mă biciuiesc.

   Mâna mamei și privirea pierdută a tatei, un topogan și-o julitură in genunchi, fluturele strivit în palma, primul fum de tigara, un pumn si-un genunchi în stomac. Moartea tatei și durerea din ochii mamei, o privire calda, prima noapte de amor și-un sunet de arma. Un zâmbet cald, un pahar de vin spart, niște ochii verzi și-o căldură în privire. Un sărut și-o mângâiere. Un parfum de lămâie și numele ei pe buzele mele.