Viktor

3.

   Căci nopțile devin din ce în ce mai lungi, chinuitoare și atât de negre, încât nici măcar vinul nu mai colorează așternuturile albe și reci. Și e gol totul, inclusiv sticla de pe masă și sufletul meu pe care îl simt acum ca pe o piatră. Și nu aș vrea ca liniștea aceasta să fie sparta, dar lucrurile nu se întâmpla așa cum îți imaginezi dimineață, când îți bei cafeaua amară și te gândești ca afara e vară.

   Iar acum afară ploua și vocea ei groasă străpunge întunericul de la fereastră, precum o undă de lumină o noapte de iarnă.

— Spune-mi, străine!

— Nu, nu îți mai spun nimic. Nu am ce îți spune, nu esti aici, nu sunt aici, oriunde ar fi acest aici.

— Dar sunt reală pentru tine, dragul meu! Iar tu ești aici cu mine, în timp ce ea e acolo singura, înfrigurată, pierdută și plină de durere.

— Taci din gură!

  Am zbierat, mi-am zbierat sufletul, iar ea doar a zâmbit. Un zâmbet malefic care m-a făcut să mă cutremur, să mă clatin pe propriile picioare și să pic pe un scaun cu spini.

— Oricât de mult ai vrea, nu o pot face, căci gândurile tale nu ma lasă, ele mi-au dat viața.

— Și ele ți-o vor lua!

  Îmi simt mintea grea și fulgerată de idei și oameni, de imagini și amintiri pe care nu le pot prinde în contururi negre, cărora nu le pot găsii o logica omenească.

— Nu e atât de simplu, iubirea mea!

— Nu îmi spune așa! Sunt al ei cu totul, pentru totdeauna.

— Ea nu e aici, Viktor!

— Nici tu nu esti! Acuma taci!

— Nu e totul așa cum vrei! Pentru ca lumea e complicata, dar gândurile, tu însăți, e mai mult de atât, e ca un labirint, unul fără ieșire, dragul meu!

— Exista o ieșire!

— Și care anume?

— Iubirea ei!

  De ce am spus ce am spus? De ce încă cred ca iubirea ei mă poate salva? Când nu mai e nimic de salvat, de strâns noaptea în brațe și de uitat?
Iar la sfârșitul zile, sunt doar o umbră, un cuțit într-o rana și nu am cum să schimb ceea ce zace în mine, nu pot simți puțin bine, iar monstrul de lângă mine, îmi șoptește la ureche că e prea târziu, iar vremea în care aș fi putut fi salvat de-o iubire de vară a trecut, precum un tren printr-o gară goală.